In 17,20-26
Baula, un om foarte bătrân care se afla într-o casă de pensionari, l-a întrebat pe un preot la un moment dat cu multă îngrijorare, Părinte, de ce oameni spun Cred într-unul și același Dumnezeu, și totuși avem atât de multe Bisericii creștine, secte, ba chiar mai rău toate acestea se chinuie să se distrugă reciproc. Această situație și multe altele asemenea, precum familii despărțite, comunități divizate și națiuni aflate în conflict ne arată 
imaginea ne-unității și a diviziunii. Ele oglindesc adevărul că, de-a lungul vieților noastre pământești, nu am avut pe deplin parte de realitatea unei relații intime dintre Tatăl și Fiul.
În textul evangheliei de astăzi îl vom vedea pe Cristos cum se roagă ca noi să fim una, după cum El și Tatăl una sunt. Un lucru e clar, că suntem extrem de departe de acest vis, însă important e faptul că există multe grupări, comunități, persoane care muncesc necontenit pentru ca acest vis să devină și realitate. Provocarea este una imensă, fiindcă implică munca cu persoanele, competiția pentru profit, putere, faimă și alte valori lumești care ne atrag de la ceea ce e esențial și veșnic. Însă, cu Isus, care a dorit și dorește unitatea cu el și Tatăl, ca și unitatea noastră a tuturor, va trebui să ne rugăm să putem intra mai profund în acea relație de iubire cu Dumnezeu și de a ne mișca, muta spre o viață trăită mai deplin în această unitate, oriunde ne-am afla, atât prin ființa noastră cât și prin faptele noastre, mereu cu bucuria gloriei împărtășirii cu Isus.
