Ex 34,4b-6.8-9
2Cor 13,11-13
In 3,16-18
De obicei începem rugăciunea noastră cu aceste cuvinte, În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Când terminăm rugăciunea, adesea încheiem cu aceste cuvinte, Slavă Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt. Isus însuși ne-a spus că ori de câte vom boteza, să o facem în numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt. Iar aceștia trei le numim Persoane Divine, Preasfânta Treime, sau sfânta Treime.
Cineva a spus la un moment dat că Treimea este cel mai probabil prima cale prin care învățăm să vorbim despre Dumnezeu. A început în acel moment în care părinți noștri ne-au învățat să facem semnul sfintei Cruci și ne-au spus, În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. De asemenea mai rostim această formulă trinitară și atunci când, noi preoți, acordăm binecuvântări, în crezul apostolic, în cântarea Gloriei, și chiar când botezăm pe cineva.
Biserica primară, adică biserica de la început, s-a confruntat cu o problemă. Ei știau că există numai un singur Dumnezeu. Ei mai credeau și că Isus este Dumnezeu însă el nu este Tatăl nici Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este de asemenea prezența lui Dumnezeu însă nu se poate identifica complet cu Tatăl sau cu Fiul. Aveau ei oare de gând să schimbe crezul fundamental al iudaismului că Dumnezeu, Yahweh în cazul lor, este nu unul unul ci trei Dumnezei?
Pentru a putea rezolva această dilemă, biserica primară a trebuit să regândească modul lor de a-l înțelege pe Dumnezeu. Într-un final, Biserica a ajuns la concluzia că există numai un singur Dumnezeu însă există trei persoane într-un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dacă încercăm să înțelegem aceasta din punct de vedere matematic, am fi extrem de confuzi. Nu există nici o cale prin care unu plus unu plus unu să facă unu. Însă nici o persoană nu poate fi unul-în-trei Dumnezeu. Fiecare dintre ei e Dumnezeu adevărat, complet, întreg dar în același timp este și distinct unul de celălalt.
Astăzi celebrăm sărbătoarea preasfintei Treimi. Aceasta este mai degrabă o sărbătoare a unei doctrini decât a unui eveniment anume al mântuirii. Din punct de vedere istoric, această sărbătoare a început abia în anul 1030, fiind plasată în prima duminică după sărbătoarea Rusaliilor. Papa Ioan al XXII-lea a aprobat-o în anul 1334 ca sărbătoarea a Bisericii Universale.
Cuvântul treime înseamnă unul în trei. Trei în unu fiindcă există trei persoane divine: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care nu constituie trei Dumnezei ci un singur Dumnezeu. Apoi, am putut observa că nici una din lecturile de astăzi nu vorbesc expres despre Preasfânta Treime și abia dacă se fac referință la cuvânt. Și totuși, Preasfânta Treime care este constituită din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, conform Catehismului Bisericii Catolice, este misterul central al credinței și vieții creștine. Este misterul lui Dumnezeu în El însuși. Prin urmare, este sursa tuturor celorlalte mistere ale credinței.
Sfântul apostol Paul a fost cel mai aproape de a vorbi expres de Preasfânta Treime. Ceea ce a spus el sună destul de familiar pentru noi toți. El vorbește despre Harul lui Isus Cristos și de iubirea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt (2Cor 13,13). De ce ne e familiar? Fiindcă e salutul cu care ne întâmpină preotul la începutul fiecărei sfinte Liturghii, imediat după ce face semnul sfintei Cruci.
Cu siguranță, în acest moment majoritatea dintre voi sunteți puțini confuzi. La urma urmei, noi ne închinăm la trei Dumnezei sau la un singur Dumnezeu? Ca și răspuns, vă invit să ținem mereu minte cuvintele sfântului Augustin care spunea Treimea nu este o problemă ce trebuie rezolvată ci un mister ce trebuie trăit. De aceea, voi încerca să explic în continuare această dogmă pe două nivele: doctrinal și practic.
La nivel doctrinal, Noul Catehism al Bisericii Catolice la numărul 253-255, rezumă această doctrină în trei spunând că Preasfânta Treime este unu. Noi nu mărturisim Trei Dumnezei ci un singur Dumnezeu în trei persoane divine, Treimea consubstanțială. Cele trei persoane divine nu își împărtășesc divinitatea între ei, în trei, ci fiecare dintre cele trei persoane divine este Dumnezeu, întreg și complet: Tatăl este ceea ce este Fiul iar Fiul este ceea ce este Tatăl, Tatăl și Fiul sunt ceea ce este Duhul Sfânt, iar toți trei, prin natură, formează un singur Dumnezeu.
Doi, persoanele divine sunt cu adevărat distincte una de cealaltă. Dumnezeu este unul însă nu este solitar. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt simple nume, modalități de a desemna ființa divină, iar asta fiindcă ei sunt cu adevărat distincți unul de celălalt. El nu este Tatăl care este Fiul, nici nu este Fiul care este Tatăl, nici Duhul Sfânt nu este Tatăl sau Fiul. Ei sunt cu adevărat distincți unul de celălalt: Tatăl este Creatorul, Fiul este cel născut, iar Duhul Sfânt este cel care purcede.
Trei, cele trei persoane divine sunt legate una de cealaltă. Iar asta fiindcă cei trei nu divid unitatea divină. Adevărata distincție a Persoanelor, una de cealaltă stă doar în relația care leagă cele trei persoane una de cealaltă. În relaționarea numelor persoanelor, Tatăl este legat de Fiul, Fiul de Tatăl iar Duhul Sfânt de amândoi. În timp ce cele trei persoane sunt numite Trei Persoane în vederea relațiilor lor, noi credem într-o singură natură sau substanță. Datorită unității, Tatăl este cu totul în Fiul și cu totul în Duhul Sfânt; Fiul este cu totul în Tatăl și cu totul în Duhul Sfânt; Duhul Sfânt este cu totul în Tatăl și cu totul în Fiul.
La nivel practic, cum se încadrează misterul în viața noastră de zi cu zi ca și creștini? Dacă cântărim acest mister și mai mult, ceea ce va rezulta va fi Comunitatea. Dacă există trei persoane într-un singur Dumnezeu, atunci trebuie să fie și o comunitate, o unitate între cei Trei.
Noi am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Asta fiind spus, noi ar trebui să oglindim diferitele noastre comunități, de exemplu, familiile, comunitățile religioase, birourile, locurile de muncă și altele în imaginea Preasfintei Treimi. Această comunitate ar trebui să aducă roade ale unității, înțelegerii, iubirii, păcii și armoniei. Iar dacă stăm să ne gândim, va fi extrem de bun și bine că aceste roade vor fi o parte a noastră.
Cu toți suntem imagini ale Preasfintei Treimi. De aceea va trebui să facem Preasfânta Treime să fie concretă în viața noastră, însă cum? La un moment dat, târziu în noapte, ascultam un program religios la radio. Preotul, care găzduia acea emisiune a primit foarte multe apeluri de la oameni care își împărtășeau viețile, experiențele aveau întrebări și rugăciuni. Însă, știți care a fost cea mai înduioșătoare parte? A fost rugăciunile copiilor și a adolescenților care au cerut preotului să se roage pentru familiile lor. Copii sufereau enorm, în acel moment când ascultam rugăciunile lor. Unul dintre acei copii a cerut ca tatăl lui să vină acasă și ca părinți lui să se împace iar mama lui să înceteze al mai bate.
A fost un program la o oră destul de târzie însă atât de mulți copii au cerut rugăciuni, au căutat pacea și iubirea în casele lor. Așa că dragi părinți și adulți, tot ceea ce doresc copii e pace, unitate și iubire. De aceea vă rog, nu le refuzați acestea.
Fie ca fiecare casă, să fie umplută de atmosfera trinitară a iubirii, păcii, unității, împărtășirii și să le revărsăm dincolo de casele noastre, la vecini noștri, la ofițeri, oameni de afaceri și muncitori, la toți. Amin
