Mt 5,13-16
Textul evangheliei de astăzi este o parte a predicii de pe Munte. În acest pasaj Isus revelează că discipoli lui sunt chemați să fie Sarea pământului, și Lumina lumii. Apoi le spune că sarea ar fi nefolositoare dacă ea și-ar pierde gustul. Ce dorește Isus să spună prin a ne numi pe noi, sare?
Sarea dacă este pusă pe o rană, rana va deveni extrem de dureroasă. Însă cu toți știm să folosim sarea ca condiment la mese. Ea dă gust mâncărurilor fără gust. În timpurile antice, sarea era chiar și mai importantă decât astăzi. Era necesară pentru păstrarea alimentelor, ca acestea să nu se strice. În timpurile antice, adesea soldați erau plătiți în sare, sau cu un salarium sau salar.
Cu alte cuvinte, prezența creștină în lume poată fi comparată cu sarea ce dă gust și păstrează alimentele de la putrezire. Iar asta fiindcă dacă noi suntem adevărați creștini, atunci vom deveni și cea mai bună propagandă capabilă să incite și alte persoane în a deveni la rândul lor creștini, fiindcă doar o viață schimbată poate convinge alți că creștinismul chiar funcționează. Însă dacă hrana este prea-sărată, ea are gust oribil. Cu alte cuvinte, indiferent de cât de bune sunt intențiile tale, dacă intrăm prea tare, am putea face mai mult rău decât bine.
