Mt 8,1-4
În bestsellerul lui Sandalele Pescarului, Morris West prezintă un papă ficțional pe nume Kiril I care părăsește Vaticanul într-o noapte pentru a se întâlni cu oameni în situația lor reală. În acel moment el realizează că predicile frumoase și scrisorile apostolice teologice, singure nu reușesc să atingă oameni, mai ales pe cei care suferă sau sunt în condiții mizerabile.
Textul evangheliei de astăzi începe cu expresia, când Isus a coborât de pe munte. Dar oare ce a făcut Isus pe munte? El abia ținuse vestita lui predică de pe munte și prezentase rezumatul învățăturilor sale cu noua lege a iubirii în centrul ei.
El nu a rămas pe munte, ci a coborât pentru a se confrunta cu realitatea vieții în formele ei cele mai rele: a întâlnit leproși, marginalizați, o persoana pe care societatea a crezut că a fost pedepsită de Dumnezeu pentru îngrozitoarele ei păcate. Isus îl atinge și îl vindecă. Cu un singur gest, el împrăștie prejudecățile, înțelegerile greșite și barierele pe care le construise societatea umană.
Leprozitatea în Biblie adesea era asociată cu păcatul. Cu toți suntem păcătoși și am avut parte de experiența atingerii vindecătoare a lui Cristos când ne-am apropiat de el în sacramente. Întrebarea e, suntem noi gata să fim mâinile sale în atingerea leproșilor din societatea noastră, a celor mici care societatea adesea refuză sau ezită să îi atingă?
E atât de ușor să rămâi pe munte, să te rogi în Biserică și să petreci mult timp în rugăciuni carismatice în grup. E atât de ușor să fii sfânt acolo. Însă sfințenia nu se atinge în mirosul tămâii din bisericii ci mai degrabă acolo unde leproși așteaptă atingerea noastră vindecătoare. Pe munte primim ceea ce avem nevoie pentru momentul în care vom coborî la realitățile vieții de zi cu zi. Doar când viața noastră de zi cu zi nu va fi izolată și când vom divorța de acele momente, pe munte, noi vom deveni Euharistie, sursa și totalul vieții creștine. Astfel vom deveni mâini ale lui Cristos ce ajung cu compasiune și iubire la cei care au mare nevoie de ele.
