Vineri din săptămâna a 12-a de peste an – 2

Mt 8,1-4

Vindecarea unui lepros

Lepra sau boala Hansen după cum este numită astăzi era o boală temută în lumea antică fiindcă era incurabilă și extrem de contagioasă. Multe boli ale pielii și alte boli infecțioase erau adesea confundate cu lepra. Legea iudaică tradițională interzicea atingerea leproșilor (Lev 5,3) și cerea carantinarea leproșilor de societate: Leprosul, în care este rana, să aibă hainele sfâșiate şi să umble cu capul descoperit, să-şi acopere barba şi să strige: „Impur! Impur!”. Tot timpul cât va avea rana, va fi impur: este impur. El să locuiască singur; locuința lui să fie în afara taberei (Lev 13,45-46). Leprosul era considerat ca fiind o persoană decedată umblătoare. În plus, legea specifica că un lepros trebuia să păstreze distanța de doi metri de ceilalți oameni, iar dacă cealaltă persoană se afla în bătaia vântului atunci leprosul trebuia să stea la 50 de metri.

În acel timp, al lui Isus, nici un lepros nu s-ar fi apropiat de un rabin adevărat. Însă datorită credinței și încrederii leprosului din evanghelia de astăzi, el tot s-a apropiat de Isus, de un rabin, pentru a-i cere ajutorul. Și am auzit cum i-a spus lui Isus: Dacă vrei, poți să mă vindeci (v.2). Iar Isus Cristos vrea și îl vindecă prin atingere. Atingerea unui lepros era privită cu frică și ură de medici și de autoritățile religioase din timpul lui Isus. Însă Isus vindecă boala leprosului dar mai ales vindecă sentimentele sale de izolare, singurătate, disperare, precum și concepția lui că a fost pedepsit de Dumnezeu. În ochii legii locurile au fost schimbate complet, fiindcă după aceea, leprosul a devenit curat iar Isus a devenit necurat.

Păcatul, care e boala spirituală a sufletului, e adesea comparat cu lepra care era crezută că se datorează unui păcat teribil pe care l-a comis fie leprosul, fie părinți lui. Cu alte cuvinte, din punct de vedere spiritual cu toți suntem leproși și cu toți avem nevoie de vindecarea lui Cristos. Iar asta fiindcă nimeni dintre noi nu e fără de păcat. Păcatul este o boală teribilă. A fi păcătos e cam așa: îți este afectat sufletul în același mod în care lepra afecta trupul. Fără Isus, păcatul ar fi fost și el incurabil din moment ce noi nu ne putem ierta pe noi înșine indiferent de cât de rău ne pare. Dacă suntem lăsați singuri atunci am trece de la un păcat la altul, crescând astfel în starea de păcat și de mizerie. Deseori ne găsim plăcerea în ele. Însă păcatul este atât de teribil încât Isus a murit pentru fiecare dintre noi pe cruce refuzând să ne lase să trăim în acest mod. Prin urmare, va trebui să conștientizăm păcatele noastre, să le acceptăm și să facem reparație.

Leprosul a fost vindecat în momentul în care Isus s-a atins de el. Tot la fel, Dumnezeu atinge viețile noastre în atât de multe moduri prin care revelează resursele pe care ni le pune la dispoziție. Cineva spusese că nu avem nevoie de un IQ de 120 sau fă fim cei mai frumoși pentru a putea fi mâinile lui Cristos, picioarele și ochii lui aici pe pământ. Un telefon, o scrisoare, sau o conversație ar fi atingerea lui Dumnezeu pentru noi în această îndrumare a sa spre o anumită direcție. Dumnezeu atinge viețile noastre de zi cu zi și ține de noi să răspundem cum trebuie la ele. În momentele în care vom răspunde atingerii lui Dumnezeu în viețile noastre, noi vom și aduce vindecare, speranța, și viața nouă celor care sunt copleșiți, și care nu reușesc să stea drept pentru a găsi noua viață în Cristos.

Însă când Dumnezeu atinge viețile noastre, el are un  obicei de a zdruncina un pic lucrurile. Viețile noastre, comunitățile noastre, bisericile și casele noastre nu rămân aceleași odată ce Dumnezeu intră în inima și viața noastră. Astăzi, cu atât de multe schimbări în lume, mulți dintre noi sunt forțați să caute ceva în viața proprie, ceva care să fie de neschimbat și de nezdruncinat. Oare acest ceva ar putea fi harul, speranța și iubirea pe care Dumnezeu o extinde la fiecare dintre noi chiar dacă el ne zdruncină biserica, comunitatea și viața?

Cu toți avem nevoie de vindecare, fizică, emoțională, mentală și spirituală. Așa că întrebarea e: Când am fost ultima oară la un doctor? Îți mai poți aminti când ai mers ultima oară la spovadă? Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?