In 11,1-4
Când cineva drag moare, odată cu el murim și noi câte puțin. În acel moment știm că nu vom mai putea fi la fel. O zonă a vieții, o voce familiară, un pas, împărtășirea unei amintiri, toate dispar brusc, iar ele nu vor mai putea fi recreate vreodată. E o experiență sfâșietoare. E o experiență sfâșietoare fiindcă cel drag, a avut un loc în inimile noastre iar noi nu vom mai avea cum să ne găsim un loc în inima lui. O rău imens ni s-a făcut prin faptul că am pierdut un loc în care ne plăcea să ne odihnim. Toate acestea, amestecate cu tristețea și mânia noastră sunt cele care echilibrează viața care a fost drastic perturbată.
În modurile voastre dificile ați ajuns să îl cunoașteți să îl iubiți pe acest om. A jucat un rol important în viețile voastre și va ajutat să deveniți ceea ce sunteți acum. Iar asta e puterea iubirii, iubirea voastră pentru el precum și iubirea lui pentru voi, chiar și pentru puțin, va schimbat cu desăvârșire.
El a fost un dar pentru voi, după cum și voi ați fost un dar pentru el. Fiecare dar bun și perfect este de sus, iar o persoană este un dar care, mai presus de toate celelalte e de la Dumnezeu. E cu siguranță adevărat, iar noi cunoaștem aceasta atât din instinct cât și din propria noastră experiență, că fiecare dar adevărat e un dar de la Dumnezeu, iar noi putem fi destul de siguri, în inima noastră precum și în mințile noastre, că el nu ne va priva niciodată de aceste daruri atât de prețioase.
Cel mai mare dar al său pentru noi a fost Fiul său, care ne-a fost dat tuturor oamenilor pentru totdeauna. El a murit, dur și înconjurat de frică și mânie, iar apoi trecând pragul morții, a fost adus de Tatăl său ceresc înapoi la o nouă viață a gloriei. La fel proclamăm și la sfânta Liturghie, Murind ai învins moartea noastră, iar prin învierea ta ne-ai readus la viața noastră. Doamne Isuse, vino în gloria ta. El a murit pentru a ne arăta nouă, prietenilor lui, modul în care își pot găsi drumul propriu spre casa cerească.
Fratele nostru răposat a fost unul dintre prieteni lui Isus iar el e acum se află pe drumul său spre locul său pregătit alături de Dumnezeu. În timpul vieții sale el a fost un adevărat dar pentru noi în atât de multe feluri. Am împărtășit credința sa. Am fost ridicați de entuziasmul său, înveseliți de zâmbetul lui, încălziți de prietenia lui. Acum suntem fericiți, în cunoașterea noastră, că datorită faptului că noi am fost prieteni cu el, ne-am adus reciproc la fericire, fiindcă în prietenie există mereu atât dăruire cât și primire.
Acum darul lui Dumnezeu se întoarce înapoi la el, iar prietenul a cărui moarte o jelim e acum în patria cerească unde se odihnește în pace. Ne rugăm pentru el cu încrederea că datorită faptului că a fost prietenul lui Dumnezeu precum și al nostru, prieteni nu vor putea fi ținuți departe unul de altul pentru prea mult timp. Ne rugăm pentru toți cei care sunt triști și suferinzi din cauza morții sale, ca în deșertul durerii lor, o iubire și speranță mult mai profundă să înflorească. În tristețea noastră profundă, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul său oferit nouă și să îl rugăm, ca oricât de ciudat ar fi, pierderea noastră să devină o sursă pentru noi, o sursă profundă și bogată de credință. Acest dar este acum descoperit de prietenul nostru, acum i se revelează lui. Viața lui abia acum începe, iar prietenia noastră a fost reînnoită. Odihna veșnică dă-i-o lui Doamne!
