Înmormântare – 19

Is 25,6a.7-9

In 6,51-59

Pâinea vieții veșnice

Ne-am adunat acum, la această sfântă Liturghie, pentru a oferi una dintre cele mai mari rugăciuni pentru sora noastră răposată_________, pentru a oferi sfânta Euharistie. La această sfântă Liturghie, precum și la celelalte, noi ne unim cu rugăciunea lui Cristos, în oferirea sa proprie Tatălui nostru ceresc, pentru noi. Ba mai mult, noi proclamăm și motivul pentru care, chiar și în fața morții și a tristeții plecării persoanei dragi dintre noi, noi tot avem speranță. Credem că Dumnezeu a nimicit moartea pentru vecie (Is 25,8). Dumnezeu deja începuse să facă aceasta în învierea lui Isus, care, ştiind că Cristos cel înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui (Rom 6,9). Noi știm că el e dincolo de moartea și că el ne-a invitat pe toți să îl urmăm prin moarte la o viață nouă.

Acea invitație și promisiune sunt exprimate în preasfânta Euharistie, ori de câte ori Isus se oferă pe sine însuși nouă, după cum am auzit și la începutul evangheliei de la această sfântă Liturghie, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. Sora noastră răposată _________ a fost pâinea vieții de multe ori în timpul lungii sale vieții. De multe ori Domnul a venit la ea în sfânta Împărtășanie pentru a-i reaminti că el va veni din nou și ne va lua pe toți la dânsul, pentru ca acolo unde este el, acolo să fim și noi (cf. In 14,3).

Moartea ne separă de cei dragi ai noștri, însă noi tot rămânem una. Suntem adunați acum în prezența aceluiași Cristos în jurul căruia sunt adunați și ei în ceruri. Ei sunt cu Cristos într-o unire la care speră să fie și fiecare dintre noi, la împărtășirea pe deplin a promisiunii făcută nouă de Dumnezeu. Noi deja am început să împărtășim acea unire veșnică cu el în preasfânta Euharistie. În cadrul sfintei Liturghii, noi proclamăm speranța și unirea noastră cu tot poporul lui Dumnezeu, viu sau răposat. Ceea ce facem noi acum, în ciuda durerii și a slăbiciunilor și a nesiguranței, e exact ceea ce fac și cei care au murit în Cristos, în lumina fără de sfârșit, în fericire și pace în ceruri. Prin această sfântă Liturghie de astăzi noi ne exprimăm unirea cu cei răposați și ne rugăm ca ea să fie mereu în prezența lui Dumnezeu Atotputernicul.

Cristos cel înviat ni se dă ca pâine vie ce vine din ceruri. Acea pâine vie este o anticipare a festinului pe care Domnul l-a pregătit în ceruri pentru tot poporul său. În acel festin de bucurie veșnică până și lacrimile vor fi șterse. Tristețea se va încheia, iar noi îl vom vedea clar pe Domnul care este acum cu noi ca o prezență nevăzută. Împreună cu rudele și prieteni noștri, vii sau răposați, noi vom experimenta pe deplin realitatea prezenței sale. Abia apoi, vom fi capabili să spunem și noi asemenea profetului Isaia, Acesta este Domnul în care am nădăjduit; să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea lui. Amin

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2020/06/header-final-2.jpg);background-size: initial;background-position: center top;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}