Mt 11,20-24
Dacă imaginea noastră a lui Dumnezeu este aceea de unul blând, dulce, confortant, înțelegător, răbdător și cu o iubire grijulie, atunci acest text evanghelic de astăzi ne va provoca un adevărat disconfort. Ca exercițiu, să ne amintim de multele istorii din Biblie, mai ales cele ale Noului Testament, despre un Dumnezeu care se comportă complet diferit față de acea descriere.
O persoană comentase la un moment dat, Doamne, ești un bun gentelman. Însă uneori nu ești deloc drăguț. La urma urmei, nu a fost frumos din partea lui Isus să îi numească pe oameni morminte albe, pline de oase ale morților. Nu a fost frumos nici să sugereze ca cei care fac rele celor mici să își lege o piatră de gât și să se arunce în mare. Nu a fost blând deloc când Isus a răbufnit și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani din templu.
E posibil ca un Dumnezeu mânios să nu aibă loc în credința sau religia persoanei? Astfel de religie nu se poate reconcilia cu mânia și creativitatea, cu energia dăruirii-vieții ce vine de la Dumnezeu ce transformă lucrurile în ordinea corectă. Însă Isus a venit pentru a aduce oameni de la întuneric la lumină, de la durere la bucurie, de la moarte la înviere, de la sclavie la libertate. Un lucru e clar că niciodată nu vom putea elibera poporul lui Dumnezeu dacă nu ne permitem nouă înșine să fim energizați de mânia creativă a lui Dumnezeu.
