Mt 13,18-23
Un autor anume pe nume Revell a spus la un moment dat următoarea povestioară, Mergând pe un traseu de munte într-o zi, m-am întâlnit cu un muntean cu toporul în mână. Am mers alături de el și l-am întrebat ce avea de gând să taie. Am nevoie de o bucată de lemn pentru a-mi repara cabana, a răspuns acesta. Am nevoie de cel mai tare tip de lemn, care crește numai în vârful muntelui acolo unde furtuna lovește cel mai tare. O furtună este mereu o adevărată provocare.
Sămânța care a fost sădită pe un drum pietros este comparată cu cei care aud cuvântul și îl primesc cu bucurie. Însă ei nu au rădăcini și durează doar pentru o perioadă. Când dificultăți și persecuții au loc din cauza cuvântului, aceștia imediat se îndepărtează.
E nevoie de multă onestitate pentru a admite ce fel de sol suntem. Dacă privim înapoi la viețile noastre, vom observa toate cele patru tipuri de sol. Au fost momente în care Domnul a semănat sămânța însă aceasta a căzut pe marginea drumului fiindcă am crezut că nu e cool să fim religioși sau am lăsat pe alți oameni să se roage în locul nostru. Au fost momente în care am fost drumul pietros cu pământ puțin fiindcă cu toate că am crezut în Domnul, când au sosit momentele de încercare am fost ispitiți și l-am și abandonat. Au fost momente în care Domnul a sădit în noi iar noi am sufocat sămânța cu spini noștri, când l-am uitat pe cel care ne-a dat daruri, multe binecuvântări. Însă au fost și momente când sămânța aruncată de el a produs mult rod în pământul nostru fertil. Avem nevoie să vedem aceasta, că odată cu creșterea noastră în vârstă devenim un sol tot mai bogat față de cuvântul său, un sol care va aduce rod bogat.
