Mt 13,31-35
Textul evangheliei de astăzi ne prezintă două figuri, sămânța de muștar, ca fiind cea mai mică dintre toate, și plămada considerată a fi un simbol al coruperii. Nesemnificativul și nevrednicul, sunt cele alese de Domnul pentru a reprezenta uimirea lui Dumnezeu și ezitarea-minții în privința faptelor. Împărăția lui Dumnezeu a început cu origini mici și cu începuturi dezamăgitoare. Nu a început cu un bang, cu un semn măreț sau cu o fanfară zgomotoasă ci a crescut neobservată. Domnul se poate folosi de ceea ce e cel mai nevrednic și din urmă om. De exemplu, gândiți-vă la pescar, la cei sceptici, la vameși, la ucigașul de creștini care a devenit într-un final cel mai mare apostol, la Petru și fratele Toma, Matei și Paul. Ei au fost persoanele cele mai nepotrivite care să răspândească iubirea lui Dumnezeu dar ei tot au făcut-o și încă într-un mod minunat.
Chiar și în ziua de astăzi, sunt foarte multe persoane, care continua să fie instrumente și canale ale iubirii și mântuirii Domnului față de noi. Evanghelia mai vorbește și despre rolul nostru în construirea împărăției lui Dumnezeu. Nici un efort nu e destul de mic pentru această lucrare măreață a sa fiindcă prin fața ochilor Domnului nimic nu trece neobservat. Nu se cere nimic de la noi decât să recunoaștem nevrednicia și micmicia noastră în Domnul și să ne permitem să fim sămânța de muștar și plămada din mâinile sale.
