Is 55,1-3
Rom 8,35.37-39
Mt 14,13-21
În reflexia unui mare predicator asupra textului evangheliei de astăzi am găsit un citat al unui expert în studii asupra religiilor care spunea că în toate culturile și în numeroase sisteme religioase pâinea și apa nu sunt privite ca simple alimente și băutură ci ca semne ale împărtășirii. Ele nu sunt privite ca simplă mâncare și băutură ci ca hrană spirituală. De exemplu, praznicul de după înmormântare de la noi români, nu are scopul doar de a satisface foamea fizică ci e o manifestare a împărtășirii bucuriei și durerii vieții noastre de zi cu zi.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus a săvârșit un miracol, al înmulțirii celor cinci pâini a celor doi peștișori. Însă ce la motivat pe Isus să facă aceasta? Ceea ce la motivat pe Isus să săvârșească acest miracol este duhul compasiunii și a sensibilității față de nevoile oamenilor care se aflau în jurul lor.
Privind la miracolul săvârșit de Isus, putem identifica trei interpretări pe care ni le oferă unii exegeți Biblici.
Prima e interpretarea literală a acestui text biblic. În această interpretare putem privi la acest text doar ca la o simplă înmulțire a pâinilor și a peștilor. Se aseamănă cu a face magie. Pe scurt îl considerăm pe Isus un simplu magician, care face diverse trucuri pentru a distra oameni care se aflau în fața și în jurul lui.
A doua e interpretarea figurativă. Mulți oameni văd în acest miracol un sacrament, un simbol al Euharistiei. Motivul lor e prezența elementelor care pot fi găsite în Euharistie: luarea pâinii, mulțumirea, frângerea pâinii și împărtășirea care sunt tipare, modele ale Preasfintei Euharistii. Ei au simțit aceasta nu ca pe o simplă masă în care oameni primesc satisfacerea foamei lor fizice ci ca pe o masă în care consumă hrana spirituală a lui Cristos.
A treia interpretare a acestui text biblic e cea reală. Un exeget a spus la un moment dat că trebuie să ne imaginăm scena înmulțirii. Avem mulțimea. Era într-o după amiază târzie iar ei erau foarte înfometați. Chiar credem faptul că marea majoritate a oamenilor din mulțime s-au dus acolo absolut fără nimic la ei, fără provizii sau mâncare, deloc? Eu nu cred asta. Însăși cultura lor era cea care îi învăța și obliga să aibă mereu provizii asupra lor. Revenim, era seara târziu iar lor le era foame. Nimănui nu-i plăcea să împărtășească ceea ce aveau cu ceilalți fiindcă erau egoiști. Le era frică să împărtășească fiindcă dacă făceau asta, atunci nu le mai rămânea nimic lor. Însă Isus a luat inițiativa. A început să împărtășească cu o binecuvântare, o invitație și un zâmbet. În consecință, cu toți au început să își deschidă propriile provizii, să împărtășească, și fără să își dea seama, iată că a fost destulă mâncare pentru toți, ba chiar a și rămas doisprezece coșuri.
Dacă asta e ceea ce s-a întâmplat, atunci putem spune că acesta nu a fost un miracol al înmulțirii pâinilor și a peștilor, ci a fost un miracol al schimbării oamenilor, din persoane egoiste în persoane generoase, atinse de Cristos. A fost miracolul nașterii iubirii în inimile ranchiunoase ale acestor tipuri de oameni.
Și noi, în viața noastră de zi cu zi avem parte de numeroase miracole. De exemplu, soarele strălucește în fiecare dimineață. Dacă nu ar străluci, atunci ce s-ar întâmpla cu noi și cu toate celelalte creaturi? În loc să stăm să petrecem timpul cu prieteni noștri, am putea să ajutăm la curățenia în casă pentru ca soția sau părinți noștri să poată lua și ei o pauză. În loc să vedem doar partea negativă în ceilalți am putea fi mai generoși în a scoate în evidență latura lor bună. În loc să stăm să criticăm și să găsim greșelile celorlalți mai degrabă am da dovadă de compasiune care să fie în de ajuns pentru a arăta că îi susținem și că le suntem alături, iar asta e ceea ce e un adevărat miracol.
În încheiere, vă invit să reflectăm asupra a ceea ce a spus un preot iezuit pe nume Burghardt, într-una din cărțile sale intitulată Șapte tipuri de foame ale Euharistiei: Un lucru e clar, că doar atunci când Cristos e prezent acolo, cei obosiți găsesc odihnă și cei înfometați hrană. Când Cristos este acolo noi suntem satisfăcuți nu doar de foamea noastră de mâncare ci și de foamea noastră de adevăr, de libertate, de pace, de înțelegere, de dreptate și de iubire. Amin
