Is 56,1.6-7
Rom 11,13-15.29-32
Mt 15,21-28
Sunt de părere că abia când vom ajunge în viața cealaltă copii vor înțelege și își vor da seama cât de mult s-au rugat părinți lor pentru ei și cât de mult s-au sacrificat pentru ei. O mamă care s-a rugat enorm de mult pentru unul din copii ei este sfânta Monica, mama sfântului Augustin. Ea a trăit la Tagaste în Nordul Africii, care astăzi poartă numele de Algeria. Monica și soțul ei Patriciu au avut trei copii, Augustin, Nevigius și Perpetua. Nevigius era deja un fiu bun, pe placul ei, iar Perpetua a devenit o călugăriță iar apoi o abatesă. Însă Augustin era complet diferit. Ca și tânăr acesta s-a lăsat influențat de cei care își pierdeau viața inutil, de prieteni săi. Pe când acesta studia la Cartagina, a decis să își facă și o amantă.
Augustin era, după cum am spune noi, atât de ștrengar încât i-a spus la un moment dat mamei sale Monica că nu ar fi nici o problemă pentru el dacă ea ar renunța la credința ei. După aceea Monica a devenit atât de disperată încât a mers la un episcop care o sfătuise să fie răbdătoare. Din acel moment Monica a stat pe cât de aproape i-a fost cu putință de Augustin, și s-a rugat necontenit și a postit.
Pe când Augustin avea vârsta de 29 de ani, acesta s-a mutat la Roma pentru a preda retorica după care s-a mutat în orașul Milano unde primise un post de retorica. Monica însă s-a mutat și ea la Milano după fiul ei. Augustin adesea îl auzea pe Ambroziu, episcopul orașului Milano, predicând, predică care a și plantat sămânța credinței în inima lui. Toate rugăciunile mamei Monica pentru convertirea lui începuse acum să fie ascultate, după atât de mulți ani în care părea că nimeni nu ascultă nimic. Augustin a început să studieze Noul Testament mai ales pe apostolul Paul. Și totuși, pe cât de aproape era de a fi botezat pe atât de departe era decizia sa de a se lăsa botezat. Sufetul său tânjea, striga și dorea botezul, convertirea însă trupul său tot se încăpățâna și spune Nu! Doamne ajută-mă să fiu cast dar nu încă!, descria sfântul Augustin acest moment. Momentul de cotitură a fost însă acela în care Augustin a citit pasajul din scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani, capitolul 13, versetele 13-14, îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos! Și să nu aveți grija trupului spre a-i face poftele! Augustin descrisese apoi acest moment, în Confesiunile sale spunând mamei sale că zbuciumul ei a luat sfârșit. Ea a tresăltat de bucurie și a înțeles că Dumnezeu îi dăduse lui Augustin mai mult decât ceruse ea. Augustin a fost botezat de către episcopul Ambroziu de Milano, după care el și mama lui Monica au decis să se întoarcă în Nordul Africii. Însă pe când se aflau în Ostia, un port al Romei, pentru a lua o barcă spre casă, Monica i-a spus lui Augustin Nu mai doresc nimic altceva în această viață…am dorit enorm de mult doar un singur lucru…să te văd pe tine creștin…așa că de ce mă mai aflu aici?
La cinci zile după aceasta Monica a fost cuprinsă de febră și a intrat în comă murind la nouă zile după aceea. Augustin a dedicat multe pagini în Confesiunile sale, mamei sale enumerând tot ceea ce îi datorează ei. Augustin a devenit apoi preot la vârsta de 36 de ani, și episcop la vârsta de 41 de ani, fiind episcop de Hippona, în Nordul Africii, timp de 35 de ani. Un exemplu al influenței pe care sfântul Augustin a avut-o în Biserică este acela că în Catehismul Bisericii Catolice sunt mai multe citate din Augustin decât din oricare autor creștin. Și toate acestea se datorează rugăciunii constante a mamei lui, a sfintei Monica. În cea de-a doua lectură de astăzi, apostolul Paul a scris despre trecerea de la ne-ascultare la ascultare, trecere care o putem vedea și în viața sfântului Augustin.
Femeia canaaneană din textul evangheliei de astăzi ne amintește de sfânta Monica. Femeia a fost refuzată de trei ori de Isus înainte ca acesta să îi acorde cererea. Prima oară Isus nu i-a răspuns. Al doilea refuz a fost când Isus a refuzat cererea discipolilor săi în numele ei. Al treilea refuz a fost când Isus i-a spus că mâncarea copiilor nu trebuie aruncată la câini. Prin aceasta Isus a dorit să spună că nu e corect să îi dea iei, care nu e un evreu, ceea ce era destinat pentru evrei. Câini era o descriere frecventă a popoarelor, adică a ne-evreilor, din timpul lui Isus. Și într-un final, a patra oară, rugăciunea ei a fost ascultată. Isus i-a spus, O, femeie, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!” Și, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată. Asemenea sfintei Monica, care a primit multe refuzuri în timpul celor 20 de ani de rugăciune pentru convertirea lui Augustin, și femeia canaaneană a persistat în rugăciunea ei la Dumnezeu. Iar persistența ei a fost ascultată.
Poate că ne întrebăm, de ce Isus nu a răspuns la rugăciunea ei mai devreme? De ce a lăsat-o în agonia ei atât de mult? Nu am un răspuns la aceste întrebări. După cum v-am spus și mai devreme, suferința umană este un mister la care nu avem un răspuns complet, ci doar frânturi de răspuns. Însă, cred că următoarele frânturi fac parte din acest răspuns. Petru în prima sa scrisoare ne-a spus că credința noastră este dovedită prin încercări (1Pt 1,6-7). Gândiți-vă la modul în care Monica s-a întărit și s-a maturizat în timpul celor aproape 20 de ani de rugăciune. Dacă rugăciunea ei ar fi fost ascultată din prima zi, sunt aproape sigur că ea nu ar mai fi ajuns deloc persoana care s-a dovedit a fi. O altă frântură de răspuns este acela că noi credem că în unele privințe toate lucrurile vor merge împreună spre mai bine. Paul în scrisoarea către Romani a scris că el le îndreaptă toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu (8,28).
În încheiere va trebui să ținem minte că când vom avea parte de încercări va trebui să avem credință asemenea femeii canaaneene și asemenea sfintei Monica. Să nu ne pierdem speranța sau să renunțăm ci să persistăm în rugăciune pentru ca și noi să putem auzi cuvintele lui Isus, mare este credința ta! Să fie cum vrei tu!”. Amin.
