Lc 11,27-28
Adevărata binecuvântare
Într-o anumită carte, autorul vorbise la un moment dat despre un anumit film intitulat Micul Tate (Little Man Tate) regizat și jucat de Jodie Foster în 1991. În acel film, actrița principală a jucat rolul unei mame singure, al unui copil era geniu pe nume Tate. Din păcate pentru ea, cu toate că în poveste ea îl iubește foarte mult pe Tate ea nu reușește să îi ofere susținerea și stimularea de care are nevoie el ca geniu. Apoi apare în viețile lor o altă mamă. Ea este directoarea școlii pentru copii excepționali. Ea îl înțelege pe Tate și geniul său incomparabil perfect și îl ia sub aripa ei protectoare. Ea a reușit să îi dezvolte superba minte însă a fost incapabilă să îi ofere afecțiunea de care a avut nevoie. Astfel, aceste două femeii, ambele au eșuat în a-i oferi de unele singure tot ceea ce avea nevoie micul Tate pentru dezvoltarea sa completă: una este mama trupului său și alta este mama minții sale. Nici una nu este mama persoanei complete a lui Tate.
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum o femeie din mulțime strigă și o laudă pe mama lui Isus fiindcă Isus îi este fiu. Ea este binecuvântată. Prin aceasta ea reducea maternitatea divină a Mariei la o simplă maternitate fizică a lui Isus, asemenea rolului lui Jodie Foster din film care era doar mama fizică a lui Tate fiind incapabilă să aibă grijă de nevoile sale interioare. Însă Isus o corectează pe această femeie spunându-i, Mai degrabă fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!
Are, oare, Isus astăzi o atitudine mai puțin plăcută față de mama sa? Dacă stăm să ne gândim, cel mai bun dintre fii unei mame, nu și-ar trata mama în acest fel chiar dacă aceasta nu este una foarte bună. Sau, probabil, Isus neagă onoarea ei de a fi mamă? Unii autori marianii, referitor la acest pasaj spuneau că Isus nu o minimiza pe Maria. Apoi alte comunități creștine, se folosesc de acest pasaj pentru a scoate în evidență faptul că Maria nu ar fi chiar atât de importantă. De fapt Isus acceptă faptul că Maria este binecuvântată pentru că este mama lui și că acesta este singurul ei privilegiu pe care toate celelalte mame nu îl vor putea lua de la ea. Însă ea este binecuvântată, mai mult, pentru faptul că ea este atât ascultătoarea cuvântului lui Dumnezeu dar și o foarte bună păstrătoare. Astfel, prin a asculta cuvântul lui Dumnezeu și prin a-l pune în practică, noi ducem la îndeplinire voința Tatălui în circumstanțele zilnice ale vieții noastre. De asemenea, făcând aceasta, urmăm și imităm exemplul mamei lui Isus. Fiindcă Maria este modelul nostru în modul în care trebuie să acceptăm cuvântul lui Dumnezeu cu credință. Ea este modelul nostru de discipol.
În încheiere să privim la noi înșine și să vedem dacă suntem cu adevărat ascultători ai cuvântului lui Dumnezeu și înfăptuitori ai lui. Am dat zilele acestea de un articol intitulat Paradoxul Vieții. Acesta spune că:
Avem clădiri înalte însă temperamente scurte.
Petrecem mult timp, însă avem puțin, cumpărăm mult și ne bucurăm de puțin.
Avem case imense dar familii mici, multe conveniențe dar puțin timp.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim nechibzuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, ne supărăm prea tare, stăm prea târziu, obosim prea tare, citim prea puțin, privim la Tv prea mult, și ne rugăm tot mai rar.
Ne-am înmulțit bunurile, însă am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar, și urâm prea des.
Am învățat cum să ne facem un trai dar nu o viață.
Am adăugat ani la viață dar nu și viață la ani.
Am fost tocmai până la luna și înapoi, însă întâmpinăm probleme când vine vorbă să trecem strada pentru a vorbi cu aproapele.
Am cucerit spațiul extra-terestru însă nu și cel interior.
Am făcut lucruri mărețe însă nu și lucruri bune.
Am curățat aerul, însă am poluat solul. Amin
