Lc 12,1-7
Curajul sub persecuție
Conform lui Laurie B. Rosenblum MPH, un mare promotor și apărător al vieții, mai bine de 10% din americani au o fobie sau o frică specifică. Aceste fobii de obicei încep în perioada copilăriei, a adolescenței sau chiar a primei perioade a tinereții. Cu toate că multe din aceste fobii dobândite în copilărie dispar la vârsta adultă, doar un mic procent din aceste fobii reușesc să dispară la vârsta adultă doar cu ajutorul tratamentului.
De fapt, fiecare dintre noi are cel puțin câteva frici și situații pe care încercăm să le evităm. De exemplu, accidentele, bolile, moartea, furtul, bârfa, lipsa unui loc de muncă, despărțirile de persoana iubită, bătrânețea, falimentul, eșecurile, întârzierea, purtarea hainelor nepotrivite, pierderea unui examen, și multe, multe altele asemenea. Însă întrebare care apare e, care este acel lucru sigur de care ne temem majoritatea dintre noi că ni se va întâmpla? Mulți dintre noi poate că vor spune, Moartea. Rita Snowdon, în cartea ei intitulată Creștinismul aproape de viață, spunea că anxietatea noastră principală este frica de moarte. Ea a continuat să spună că este adevărat că mulți fac tot ce le stă în putință pentru a evita termenul. Ei vorbesc în schimb cu termeni de pierderea cuiva, a unei persoane dragi, sau a trecut dincolo, sau altele asemenea.
Însă în textul evangheliei de astăzi Isus ne spune: nu vă temeţi de cei care ucid trupul… temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă. Gheenă provine din cuvântul Ge bene Hinnom care tradus înseamnă valea fiilor lui Hinnom. În această vale erau aruncate trupurile animalelor, criminalilor și multe alte mizerii pentru a fi arse de către un foc ce ardea mereu. Aceasta era groapa de gunoi din afara Ierusalimului, ce a devenit rapid imaginea locului de distrugere veșnică. În pasajul evangheliei de astăzi ca și în multe alte locuri din evanghelie cuvântul este folosit cu înțelesul de iad. Domnul insistă asupra fricii de Dumnezeu care constă în fidelitate, curaj, și îi pedepsește pe cei care îl resping și pe cei care îi fac pe ceilalți să facă la fel. De asemenea, frica de Dumnezeu este și ea unul din cele șapte daruri ale Duhului Sfânt. Aceste daruri ale Duhului Sfânt se revarsă asupra celui care crede în momentul botezului, conform sfântului Ambrozie, episcopul de Milano ce a murit în anul 397, acestea fiind, 1. Duhul Înțelepciunii; 2. Duhul Înțelegerii; 3. Duhul Sfatului; 4. Duhul Tăriei; 5. Duhul Cunoașterii; 6. Duhul Evlaviei; 7. Duhul fricii de Dumnezeu; (De Sacramentis 3,8). Ambroziu a crezut că toate acestea se revarsă asupra celui care crede la Botez.
Ce are de-a face frica de Dumnezeu cu împărăția cerurilor? Frica după cum bine știm cu toți este o forță foarte puternică. Ne poate face să fugim sau să ne panicăm sau ne poate determina credința și acțiunile. Frica de Dumnezeu este antidotul fricii de a pierde pe cineva iubit. Ce este frica de Dumnezeu sau frica Dumnezeiască? Este venerația față de cel care ne-a făcut în iubire, care ne susține în milostivire și bunătate. Cea mai mare pierdere pe care am putea-o experimenta nu este cea fizică ci cea spirituală, mai exact pierderea sufletului puterii iadului. O frică sănătoasă de Dumnezeu ne conduce către o maturitate spirituală, înțelepciune și judecată dreaptă și ne eliberează de tirania păcatului mândriei, de lașitate în special în fața răului și a înșelătoriei spirituale.
Așa că întrebarea cu care voi încheia este ne încredem în harul și milostivirea lui Dumnezeu și ne spunem cuvântului său? Amin
