Lc 13,31-35
Dorința lui Irod de a-l ucide pe Isus
Unii dintre farisei din textul evangheliei de astăzi, l-au avertizat pe Isus să fugă de mânia și distrugerea regelui Irod. Însă el, în loc, îi avertizează pe ei despre dezastrul spiritual și cum să îl evite. Isus a mers atât de departe încât l-a numit pe Irod o vulpe. Iar asta fiindcă vulpea era privită ca cel mai viclean animal precum și cel mai distructiv. Vulpea era un simbol al nevredniciei și al persoanei care nu conta.
Din moment ce Isus vorbește despre distrugerea spirituală și despre cum să o eviți, iată câteva scurte principii esențiale, menționate de cineva, care ar trebui să ne ajute în dobândirea victoriei noastre și a mântuirii noastre.
Prima e aceea de a ne cunoaște dușmani. Unii dintre dușmani noștri cei mai periculoși îi purtăm în interiorul nostru, precum lenea, frica de disconfort, mândria, sensibilitatea extremă asupra a ceea ce gândesc ceilalți despre noi și multe altele asemenea. Însă satana este cel mai mare dușman al nostru motiv și pentru care nu trebuie să fim indiferenți la acțiunile sale. Sfântul apostol Paul ne sfătuiește că fim foarte atenți la caracterul său și să nu ignorăm niciodată lucrările sale active și distructive. Isus ne-a sfătuit să fim vigilenți și să ne rugăm ca să rezistăm ispitei și să ne rugăm lui Dumnezeu să ne elibereze de cel rău.
Al doilea e acela de a rămâne mereu în iubirea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne fie frică de puterea satanei dacă noi umblăm în lumina lui Cristos și rămânem mereu în iubirea sa, atunci nu avem de ce să ne temem. Suntem și vom fi mereu și perfect în siguranță. Cel rău nu ne va putea atinge.
Al treilea e acela că noi va trebui să ne lăsăm umpluți de Duhul Sfânt. Mândria ne domină cu ușurință gândurile. Adesea suntem șocați de păcatele celorlalți creștini și tot suntem și rămânem orbi la slăbiciunile noastre. De aceea avem nevoie de darurile Duhului Sfânt pentru a ne echipa pe noi înșine împotriva a tot ceea ce este rău și să depindem de el în învingerea celui rău.
Al patrulea e acela că va trebui să fim activi în mărturia noastră creștină și slujire. Sfântul apostol Iuda în scrisoarea îi îndemna pe creștini să îi convingă pe cei care sunt în dubiu. Cu alte cuvinte, în fiecare zi avem nevoie să cunoaștem voința Domnului și să o și facem. Isaac Watts avea dreptate când a spus că satana încă găsește diverse răutăți pe care să le facă prin mâinile inactive, asta o putem echilibra cu ceea ce comentase Carl Jung că Grăbiți-vă…este diavolul. Isus menține această balanță în evanghelii, lucrând până în acel punct al epuizării însă tot e calm și împăcat în duhul său, grăbit însă nu agitat și alert dar nu tensionat.
Al cincilea e acela că trebuie să îndreptăm cât mai repede relațiile greșite. Rănirea celorlalți și sentimentul propriu de rănire nu pot fi evitate. Acesta este motivul pentru care Isus ne învață că există o nevoie de iertare a celorlalți nu doar de șapte ori ci de șaptezeci de ori șapte. Iar asta fiindcă, de exemplu mânia noastră, dacă ne lăsăm mânia să continue chiar dacă soarele a apus deja atunci cu siguranță nu vom mai dormi dar mai ales vom fi deprimați și iritabili în dimineața următoare. Iar cu această ocazie vom da o nouă oportunitate diavolului de a ne exploata mânia. Așa că va trebui să fim rapizi în îndreptarea lucrurilor.
Șase, să ne rugăm neîncetat. Să ne rugăm lui Dumnezeu mereu prin Isus Cristos în Duhul. Va trebui să venim la el, să îl așteptăm, să ne reînnoi puterile în el, să ascultăm de el, să ne încredem în el și apoi să ieșim în lume pentru a înfrunta dușmanul. Dacă Isus a cunoscut nevoia constantă de rugăciune pentru propria sa slujire, atunci cât de mult ar trebui să conștientizăm noi slăbiciunile noastre prin rugăciune umilă și persistentă?
Isus ne-a oferit un exemplu concret de rugăciune pentru persecutori săi și pentru cei care i-au respins pe profeții trimiși de Dumnezeu. Așa că întrebarea e, ne rugăm noi pentru dușmani și pentru cei care se opun evangheliei astăzi? Amin
