28 octombrie – Sfinții Simon și Iuda, apostoli – 2

Lc 6,12-19

Conform unui mare predicator iezuit pe nume Mark Link, într-una din cărțile sale de omilii, creștini sunt de trei tipuri. Primul tip sau model este acela conform căruia unii sunt asemenea rafturilor, ei sunt creștini care se rezumă doar la bază, doar cu numele. Ei îl urmează pe Isus doar atunci când îi trage cineva sau când îi împinge. Al doilea model sunt cei care sunt asemenea bărcilor, adică, ei îl urmează pe Isus doar când e vremea frumoasă și însorită. Când vine furtuna ei merg în toate direcțiile în care bate vântul și în care dictează valurile. Al treilea model sunt cei care sunt asemenea remorcherelor, cei care îl urmează pe Isus indiferent de vreme. Ei merg în direcția sa în vreme bună cât și când e vreme rea. Ei călătoresc încet însă doar drept.

Exemple de astfel de bărci remorchere e și sărbătoarea celor doi apostoli ai lui Isus de astăzi, a lui Simon și Iuda. Apostolul Simon a fost un simplu galileean și un frate a lui Isus, după cum erau numiți în acele timpuri, toate rudele unei persoane, indiferent că erau unchi, mătuși, verișori primi, toți erau numiți frați sau surori. El a fost unul din cei patru veri buni, primari ai lui Isus, alături de Iacob cel mic, Iuda și Iosif, toți erau fii Mariei, soția lui Alfeu sau Cleopa. Conform Tradiției, Cleopa era fratele lui Iosif, soțul Mariei. Toți fii acestei familii au fost crescuți în Nazaret aproape de sfânta Familie (vezi Mt 13,53-58). Simon, Iuda și Iacob au fost chemați de Isus să fie apostoli, stâlpi ai Bisericii sale, iar Iosif cel drept a fost și el un discipol loial al său.

Simon mai era numit și Zelotul. Zeloți erau o sectă iudaică care reprezenta un grup extremist de iudei naționaliști. Un grup a cărui filosofie în viață includea violența ca mijloace de atingere a scopului. Însă Isus îl cheamă pe unul dintre ei să fie ucenicul lui. Simon, conform tradiției a predicat în Egipt, Mesopotamia, Mauritania, adică Spania de astăzi și Libia, lăsând în urma sa dealurile fertile ale Galileii, unde fusese destul de angajat în cultivarea viilor și a grădinilor de măslini.

Sfântul Iuda pe de altă parte, mai este cunoscut și ca patronul cazurilor disperate ori imposibile. Acest patronaj al său provine dintr-o confuzie ce a avut loc în primele secole ale creștinismului, dintre cei doi Iuda, din cauza faptului că creștini nu au înțeles diferența dintre cele două nume, ei nu au cerut niciodată ajutorul sfântului Iuda, iar devoțiunea față de el a devenit ceva asemănător unei cauze pierdute. Însă el a fost unul din cei 12 apostoli, a cărui viață nu prea o cunoaștem.  Auzim de el numai când ascultăm enumerarea celor 12 apostoli ai lui Isus și ori de câte ori mai este menționat numele fraților lui Isus. Din câte știm, Iuda era fiul lui Cleofa, care a murit ca și martir și al Mariei care a stat la picioarele crucii Mântuitorului și care i-a uns trupul după moarte. El era fratele sfântului Iacob, nepotul preasfintei fecioare Maria și a lui Iosif, prin urmare, era rudă de sânge cu Isus Cristos. Ca meserie probabil și el fusese tot un pescar. Sfântul Iuda ne-a lăsat și el o scrisoare scurtă însă destul de puternică, scrisă imediat după moartea fratelui său Iacob, primul episcop de Ierusalim, fiind adresată noilor creștini ce erau ispitiți de către falși frați și eretici. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?