Lc 14,1-6
Vindecarea bărbatului cu hidropizie în zi de sabat
În textul evangheliei de astăzi unul din conducătorii fariseilor îl invită pe Isus la cină în casa sa în zi de sabat. În evanghelii găsim șapte momente în care Isus vindecă în zi de sabat. Însă, din păcate fiecare din aceste momente pare să incite în mod crescut ostilitatea din partea fariseilor în loc să atragă admirația și mulțumirea din partea lor. În acest pasaj, cărturari și farisei îl urmăreau pe Isus, să vadă ce avea să facă acesta în zi de sabat. Ei doreau să îl prindă pe Isus în fapt, voiau să îl vadă în timp ce încălca ziua de sabat pentru al putea acuza de încălcarea legii lui Dumnezeu. În acest sens ei erau siguri că Isus era un om periculos și ireligios, un încălcător-de-sabat care trebuia oprit cu orice preț.
Vor fi oare creștini de astăzi atât de atenți precum erau farisei în onorarea Duminicii ca zi a Domnului sau zi de Sabat ca fiind o zi cu adevărat sfântă? Catehismul Bisericii Catolice la numărul 2168 ne spune că porunca a treia a Decalogului reamintește sfințenia sabatului: „A șaptea zi este un sabat; o odihnă deplină consacrată Domnului” (Ex 31, 15). Catehismul la numărul următor continuă să spună că Scriptura amintește creația: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și tot ce se află în ele, dar s-a odihnit în ziua a șaptea. De aceea, Domnul a binecuvântat ziua sabatului și a sfințit-o” (Ex 20, 11).
Un lucru e clar că avem nevoie de odihnă pentru echilibrul nostru fizic, emoțional și spiritual. Alți au nevoie de acest echilibru pentru a-și putea face viața una mai ușoară. Prin odihna proprie noi de fapt afirmăm nevoile umane, puterea lui Dumnezeu ce operează prin noi, rolul de a fi adevărate modele pentru cei din jur ca și ei să se odihnească și importanța sabatului. Însă noi mai suntem și stăpâni perioadelor noastre de odihnă și a nevoii de a realiza că ajutorarea celorlalți este și ea importantă și necesară. Sunt momente în care noi trebuie să fim atât de liberi încât să ne putem odihni de dragul celorlalți dar mai ales trebuie să discernem cum trebuie când trebuie să facem aceasta.
După cum și Isus se simțea destul de liber în a face ceea ce trebuia făcut și totuși destul de liber pentru a-și face timp pentru rugăciune. Asemenea lui Isus care a fost nevoit să întrerupă perioada de odihnă pentru a putea avea grijă de cei care aveau nevoie de el, tot la fel și noi uneori trebuie să renunțăm la timpul nostru liber pentru a ne ocupa de lucruri mult mai urgente precum ajutorarea aproapelui nostru. Cu toți avem nevoie de timp pentru a ne ruga dar în același timp suntem conduși la a asista atunci când alți se află în nevoie și de a opri ceea ce facem pentru a-i putea ajuta.
Ce trebuie să facem mai exact în ziua noastră de Sabat? În continuare aș dori să vă prezint câteva sugestii asupra a ceea ce trebuie să facem noi mai exact în zi de Sabat, adică:
- Sabatul este o zi de odihnă de la muncile noastre zilnice pentru a ne putea gândi la Dumnezeu. Putem arăta cât de mult îl iubim pe Dumnezeu prin a săvârși lucruri bune în zi de Sabat.
- Să arătăm cât de mult îl iubim pe Dumnezeu prin a merge la Biserică, urmarea învățăturilor sale și prin primirea sacramentelor. Cum ne îmbrăcăm, comportăm și ascultăm de preoți sunt și ele foarte importante.
- Acasă ar trebui să păstrăm ziua de sabat sfântă. Este o zi în care trebuie să fim cu familiile noastre.
- Putem asculta muzică bună, să jucăm jocuri liniștite sau să mergem la plimbare cu familia. Să citim sfânta scriptură și povești din scriptură și altele asemenea.
- Sabatul este o zi bună în care îi putem sluji pe ceilalți. Am putea face poze sau să scriem scrisori rudelor, celor dragi, misionarilor sau oamenilor.
- Putem vizita pe cei bolnavi, bătrâni și dragi nouă.
Așa că întrebarea cu care voi încheia este, știm noi când să începem și când să ne oprim? Amin.
