Lc 19,41-44
Isus plânge pentru Ierusalim
O sursă necunoscută spunea că Siguranța constă în absența pericolului însă în prezența lui Dumnezeu.
Isus în textul evangheliei de astăzi plânge pentru Ierusalim. De ce plânge oare Isus? El plânge pentru că ei nu voiau să îl asculte. El plânge pentru că ei nu voiau să își deschidă inimile. El plânge pentru că el le dorește fericirea și mântuirea iar ei rătăceau departe de păstor care dorea să îi conducă la pășuni verzi. El plânge pentru că ei nu înțelegeau cuvântul judecății lui Dumnezeu din cauza mândriei și necredinței lor. Și totuși Ierusalimul este locuința și tronul lui Dumnezeu (Ier 3,17); locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca numele lui să locuiască acolo (1Rg 11,13); și muntele sfânt pe care Dumnezeu și-a pus regele (Ps 2).
Un preot verbit spunea la un moment dat că în timpurile noastre, Dumnezeu probabil plânge zi de zi, mai ales când vede mizeriile ne-necesare, durerile și rănile copiilor săi care sunt în suferință în țara noastră dar mai ales în lumea întreagă. Aceste suferințe sunt în mare parte cauzate de ignorarea lui Dumnezeu sau de răzvrătirea nebună împotriva voinței sale. Astfel ei suferă de foame, sărăcie, răpiri și violuri, crime și sinucideri. Sunt atât de multe mizerii inutile în familiile noastre din cauza infidelității și a lipsei de efort în a înțelege sau în a ne ierta unul pe altul.
Cristos ne-a arătat calea prin care să ieșim din toate aceste mizerii. Însă asemenea oamenilor din Ierusalim noi îl ignorăm și preferăm să mergem pe căile noastre proprii. Iar Dumnezeu plânge pentru noi. Acesta e motivul pentru care Isus a spus în textul evangheliei de astăzi, Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi (v.42). Cu toți știm că cuvântul Ierusalim își trage numele din salem care tradus înseamnă pace; și totuși vedem că Ierusalimul se afla în necazuri iar profeți erau uciși în acest loc.
Care este acea cale a lui Cristos care ne poate ajuta să ne ferim de toate aceste mizerii? Această cale a lui Cristos este calea păcii. Noi deja am auzit și am vorbit despre pace, despre construirea-păcii și despre crearea păcii sub diferitele ei aspecte și tot pare că nimic nu se întâmplă. Conform unui raport făcut de o revistă intitulată Jurnal Personal, încă de la începutul istoriei, lumea întreagă s-a aflat într-o stare de pace cam 8% din perioadă! În acest studiu, s-a descoperit că din 3530 de ani de istorie înregistrată, doar 286 de ani au văzut pacea. Ba mai mult, 8000 de tratate de pace au fost încheiate iar apoi încălcate. Bazându-ne pe aceste informații, eu cred că ne mai rămâne un singur lucru de făcut, adică, să dăm păcii o șansă și să vedem dacă într-adevăr funcționează.
Această pacea poate fi obținută numai prin convertire. Convertirea este decizia noastră de a acționa în care ne întoarcem de la păcat la pocăința adevărată. Ne întoarcem de la păcat fiindcă odată ce mergem pe cale începem să și realizăm că ne aflăm pe calea greșită. Că niciodată nu vom ajunge la destinație care este împărăția lui Dumnezeu dacă continuăm să mergem pe această direcție. Așa că ne întoarcem de la păcat sau ne convertim. Încetăm să mai mergem în direcția opusă și începem să mergem înapoi spre cea corectă. Convertirea schimbă direcția cursului vieții noastre de la calea greșită la cea dreaptă, la calea pe care o dorește Dumnezeu.
Se spune că o fetiță mică a avut la un moment dat o dorință enormă de a se alătura bisericii iar preotul a întrebat-o dacă a avut vreodată vreo experiența unei inimi schimbate. Ea a răspuns că Da. Ai fost o păcătoasă înainte. Ea a răspuns că Da. Ești o păcătoasă acum? Și din nou a răspuns că Da.
Ei bine, atunci care e diferența? După un scurt moment de gândire fetița a răspuns că Înainte să fiu convertită lui Cristos, eram o păcătoasă ce fugea după păcat; acum sunt o păcătoasă ce fuge de păcat. Amin
