Cântec: Domnul te cheamă iar
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
Psalmul 45(44)
Cântec pentru nunta regelui
2 Din inima mea se revarsă cuvinte frumoase,
eu vreau să-i prezint regelui opera mea.
Limba mea să fie ca pana unui scriitor iscusit.
3 Tu eşti cel mai fermecător dintre fiii oamenilor,
har a fost revărsat pe buzele tale
şi de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.
4 Încinge-ţi sabia peste coapsa ta, viteazule,
ea este strălucirea şi măreţia ta.
5 Înaintează cu maiestatea, suie în carul de luptăb,
pentru adevăr, blândeţe şi dreptatec,
şi te va învăţa lucruri minunate dreapta ta.
6 Săgeţile tale sunt ascuţited,
pătrund în inima duşmanilor regelui; popoarele cad la picioarele talee.
7 Tronul tău, Dumnezeule, este veşnic;
sceptrul dreptăţii este sceptrul domniei tale.
8 Ai iubit dreptatea şi ai urât fărădelegea;
de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău,
cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre semenii tăi.
9 Mir, aloe şi casiaf înmiresmează toate hainele tale;
din palate de fildeş, coarde de harpă te înveselesc.
18 Îmi voi aduce amintei de numele tău
din neam în neam;
de aceea te vor lăuda popoarele în veci şi în vecii vecilor. Amin
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
C. Laudă și mulțumire să fie în orice moment.
P. Preasfântului și dumnezeiescului sacrament.
Tânăr 1
Prietenul nostru, Regele. Adorație în fața Regelui Universului
Noi l-am cunoscut pe cel nemărginit, pe cel care conduce stelele în vastul lor circuit fără grabă sau întârziere, l-am cunoscut pe împăratul împăraților și Domnul Domnilor. La fel ca și psalmistul pe care l-am citat anterior, din slabele noastre cuvinte dorim să înfiripăm o laudă, să-i povestim minunile, pentru ca în veci de veci să fie lăudat pe tot pământul.
Ne întrebăm cum îl putem noi cunoaște pe cel de dincolo de hotarele timpului și spațiului? Da! Privirile ochilor noștri (fizici) se opresc pe bolta înstelată și nu am avut ocazia să privim cu telescoape perfecționate cerul, dincolo de ceea ce poate vedea fiecare om.
Inteligența, bogăția și puterea noastră? Nu! Nu ne putem lăuda cu ele! Și totuși, noi – oameni obișnuiți, tineri ca toți ceilalți – l-am cunoscut pe regele Universului. Cum? El ni s-a descoperit! S-a făcut asemenea nouă, ca să-l putem cunoaște, și a venit la noi Emanuel „Dumnezeu cu noi”, Isus, Mântuitorul, Cristos, Mesia, Cel Uns ca Mare Preot, împărat, învățătorul galileean, Vindecătorul, MIELUL și apoi ne-a spus că ne este FRATE, PRIETEN! „Voi sunteți prietenii mei…”
REGELE – prietenul meu! Prietenul tău! Prietenul nostru, al pământenilor!
Să ne imaginăm că vine la noi un rege al acestei lumi și ne oferă prietenia sa! Vă dați seama ce ar însemna pentru fiecare dintre noi aceasta? Ar fi cineva care ar refuza acea prietenie? Libertate, bani, onoare, tot ce-și poate dori? Dar un monarh cu mult mai mare stă la ușa noastră! De mult așteaptă să ne ofere prietenia sa. „Eu stau și bat!” – „dacă aude cineva și deschide, voi intra la el, voi cina cu el și el cu mine” – e suveranul Universului – REGELE – ISUS.
Prietenia cu el este mai de preț decât orice pentru un tânăr înțelept. Aceasta, pentru că Domnul Isus simte cu noi în toate durerile, în toate dezamăgirile, în toate greutățile și încercările noastre, și anume pentru că „el a fost ispitit în toate ca și noi, ca să poată avea milă de slăbiciunile noastre și să-i ajute pe cei ispitiți”.
Există colțuri și ascunzișuri în inima noastră unde nu poate vedea niciun ochi omenesc, există încercări în care nu ne poate fi de folos niciun prieten om, există situații grele și complicate, există doruri scumpe inimii noastre, dar pe care nu le putem destăinui nici celui mai de aproape dintre oameni. Dar Isus cunoaște și înțelege totul, el ne iubește foarte mult și dorește să ajute și să ne mângâie și poate face aceasta deoarece el este Regele Universului.
Pentru prietenii lui este garantată pacea, pacea netulburată, în această lume de zbucium și de frământare. Cât de mângâiat și de fericit te simți în fața unui prieten care te iubește și în care ai deplină încredere! Dar omul n-a ajuns să cunoască cele mai înalte bucurii ale fericirii, dacă n-a ajuns să știe și să simtă că Domnul Isus este cel mai bun prieten al său. Căci despre Domnul zice David: „înaintea feței tale este plinătatea bucuriei, iar la dreapta ta sunt desfătări veșnice”.
Tânăr 2
Vâslim spre iubire
Prin negura păcatului vâslim spre țintă Spre-acel liman al iubirii cerești.
E drumul prea lung și prea greu, dar vâslim spre iubire…
Secretul e simplu…
„Isus e prietenul meu!”
Catarge de vise deșarte se rup,
Furtuna distruge speranțele slabe
Pe cheiul dreptății, acolo… așteaptă
Acel ce-a spus mării vorbă-nțeleaptă.
Pe cheiul de sus
E Isus…
Vor pieri cei ce merg fără rost… fără țintă
Căci apele vin… și vânturi se duc.
Seninul de-o clipă dispare sub nor.
Dar mai e cineva ce așteaptă cu dor!
Treziți-vă, oameni!
Pe arca iubirii, Isus e la cârmă…
Putea-veți ajunge la el… aprinderi lumină,
Căci Domnul vieții e gata să vină…
E drumul prea lung și prea greu?
Șoptiți între voi, repetați adevărul:
„Isus e prietenul meu!”
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Cântec: Iubirea
Tânăr 3
Istoria regelui pentru noi, pământenii, a început pe frumoasele poteci ale grădinii paradisului. în răcoarea dimineții, El venea să se întâlnească cu omul. O dragoste tainică și adâncă îl lega de această ființă care era lucrarea mâinilor lui. Făcuse un plan măreț pentru om. Regele voia să-l ridice pe culmile cunoașterii și bucuriei fără să cunoască eșecul, dar știa că omul, prietenul lui, va urma o altă cale și un plan tainic a fost pus la cale de prințul cerului, împreună cu Dumnezeu Tatăl și Duhul Sfânt.
Când Lucifer, uzurpatorul tronului lui Dumnezeu, își căuta tovarăși la trădare, l-a găsit pe prietenul Domnului: omul. Acesta și-a trădat regele și s-a făcut prieten cu cel care dorea să ia locul lui Dumnezeu. Jalnică era situația trădătorului! Unde putea să fugă de cel pe care l-a trădat? Durere, suferință și moarte era standardul josnic de viață pe care Lucifer îl oferea celor ce-1 urmau. Ce învălmășeală de sentimente a inundat sufletul omului în acele zile de început! Mustrare de conștiință, frică… ură și iubire, dorința de-a se întoarce, dorul după rege și chemarea întunericului
Ce să facă, să se ascundă, să fugă? Unde? Cât timp?
O durere adâncă sfâșia inima regelui. Iubea atât de mult omul și omul L-a trădat, nu a avut încredere în dragostea lui și acum… vedea înaintea sa o întreagă istorie de lacrimi. A alergat printre smochini după prietenul său, dar omul s-a ascuns.
Și de atunci îl urmărește mereu cu dragostea sa și omul se ascunde mereu. E o mare taină această dragoste a celui trădat față de trădător, dar iubirea cerului nu cunoaște margini.
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Tânăr 4
Să-l ascultăm cu atenție pe profetul Osea:
Cum să te dau? Cum să te predau? Mi se zbate inima în mine și tot lăuntrul mi se mișcă de milă. Nu voi lucra după mânia mea, nu voi nimici, căci eu sunt Dumnezeu, nu om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să prăpădesc.
Și pe profetul Mihea:
„Ascultați, munți, pricina Domnului, și luați aminte, temelii tari ale pământului! Căci Domnul are o judecată cu «prietenul său»”. „Ce ți-am făcut? Și cu ce te-am întristat? Răspunde-mi!”
în dragostea sa, regele a părăsit tronul, mărirea, strălucirea și armonia cerului, a îmbrăcat un trup omenesc, hainele oamenilor simpli din Orient. S-a despuiat de sine și a venit la noi, pe planeta noastră, planeta trădării, să ne răscumpere și să ne salveze de moarte.
Puțini au cunoscut în fiul dulgherului din Nazaret pe un împărat. Dar el era. Omul acela sărac, care străbătea pe jos drumurile fierbinți ale Palestinei, era Fiu de Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu era Isus, Mielul care a fost înjunghiat. Astăzi, pașii lui străbat drumurile noastre. El este sus, în cer, la tronul Tatălui, dar este cu fiecare dintre noi. în casă sau pe stradă, când suntem singuri sau cu prieteni, el e lângă noi, când suntem în necaz sau în bucurie, regele pășește alături de noi. El se poartă cu fiecare dintre noi ca și când am fi singura ființă de care ar trebui să se intereseze.
Regele Universului este prietenul pământenilor, prietenul meu, al tău, dar el dorește să-i fim și noi prieteni, ne-a iertat trădarea, ne iartă mereu revoltele împotriva lui și dorește cu dor prietenia noastră. De ce? E taina iubirii sale. Pentru noi însă e supremul privilegiu: să fim prietenii regelui! Și ce ne pregătește el! Și ce e gata să ne ofere! Noul Ierusalim, veșnicia! Și mai presus de toate ne oferă prietenia.
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Tânăr 5
Isus a umblat printre oameni cu mâinile întinse
spre toate durerile lumii aprinse.
A strigat către cele patru părți ale lumii
cu glas nepământesc: „Apropiați-vă de mine toți cei
pe care lumea v-a primit!
Veniți! Vă iubesc!”
L-au durut lacrimile tuturor celor ce au plâns,
de aceea dragostea lui i-a adunat și i-a strâns.
Fiul cerului i-a căutat pe toți cei zdrobiți sub povară
și cu glas domol i-a rugat:
„Lăsați-o aici și luați povara mea cea ușoară!”
Cântec:
Tânăr 6
„Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ce vă poruncesc eu”.
E lucru minunat să fii prieten al regelui și regele să fie prietenul tău. Dar ascultați următoarea parabolă:
Un tânăr s-a căsătorit la Washington cu o fată. Imediat după oficierea căsătoriei, fiecare a pornit într-o altă țară. După doi ani, tânărul se întâlnește cu un prieten, iar acesta îl întreabă dacă e căsătorit.
– Da, răspunde el.
– Dar unde e soția ta?
– Nu știu.
– Nu vă vedeți?
– Nu.
– Dar nu vă scrieți?
– Nu.
– Dar ești căsătorit cu siguranță?
– Da. Doar am spus un „DA” acum doi ani la starea civilă.
Ce părere aveți dumneavoastră despre iubirea acestor doi soți, despre prietenia lor?
Sunt multe căi prin care doi prieteni pot comunica, dar fără comunicare nu este prietenie, nu este dragoste. Dumnezeu ne iubește, el e mereu lângă noi, în orice clipă. Regele dorește cu dor comuniunea cu noi. Ce facem noi? Comunicăm cu el? Dacă astăzi nu ne place să trăim cu el, ne va plăcea oare în veșnicie?
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
(scurt moment de meditație)
Nimeni nu i-ar spune unui asemenea prieten – cum e Isus – care ne oferă cerul: „Nu vreau să fim prieteni”, nu-i va spune: „Nu te mai iubesc”. Dar el ne cunoaște. Și, cu sufletul întristat, regele va pleca o dată de la ușa inimii care nu-1 primește. Prin natură, Biblie și providență, Isus vorbește cu noi, comunică cu noi. Rugăciunea este marele nostru privilegiu oferit de cer, să comunicăm cu Isus, în gândurile și simțămintele noastre să-i vorbim lui Isus despre iubirea noastră față de el, în viața noastră să se audă ecoul iubirii divine, îl iubim, îi suntem prieteni dacă facem ceea ce a spus el.
Cerul încă ne așteaptă cu mâna întinsă – regele ne oferă prietenia. Ce facem noi?… Noi, tinerii?… Ce fac cei maturi, cei cu părul nins? în curând, foarte curând, îl vom vedea față în față pe Regele Universului – acum vedem ca într-o oglindă, dar atunci îl vom vedea așa cum este. Căci el este cel mai frumos. îi vom zice atunci: Bun venit sau…?
Muzică meditativă
Tânăr 7
Psalmul 63(62)
Omul însetat de Dumnezeu
Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineață.
Sufletul meu e însetat de tine,
pe tine te dorește trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat și fără apă.
Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea și gloria ta.
Îndurarea este mai bună decât viața,
de aceea, buzele mele te laudă.
Așa te voi binecuvânta toată viața mea
și voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
Sufletul meu se alipește de tine
și dreapta ta mă susține.
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Tânăr 8
El știe durerea-ți oricât de adâncă,
El știe când toate parcă-ți merg rău
Și știe când pieptu-i de-oftat se frământă,
Când e plin de lacrimi și stins ochiul tău…
El știe când singur tu stai trist pe lume,
El cunoaște totul, știe ce dorești,
Da, el te iubește și dorește
Ca să-l cunoști și tu, și tu să-l iubești.
El îți poartă grija când ispita vine
Și când te-asaltează lumea cu-ale ei…
Când de slăbiciune pașii-ți sunt nesiguri
Și stau să te-abată-n nepermise căi.
El plânge cu tine
Când jos te doboară cercarea în care singur ai intrat
Și vrea ca de-acolo să te ridici iară,
Să te-avânți în luptă, ca un bun soldat.
El mult te iubește, da, el te ajută
Și e lângă tine de veghe mereu,
Că el și-a dat viața ca să te salveze
Și-a dat pentru tine scump sângele său.
Și-ntrebi tu: „El cine-i?”
Și: „Cum se numește?”
O, el are-un nume cu mult mai presus
Decât orice nume pe pământ și-n ceruri,
Căci el e păstorul, bunul Domn Isus!
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Cântec
Tânăr 9 – Regele meu
Biblia spune că regele meu este regele evreilor,
regele lui Israel, regele dreptății, regele veacurilor,
regele cerurilor, regele gloriei,
regele regilor și Domnul Domnilor.
El este regele meu.
Mă întreb dacă îl cunoști!
Regele meu e suveran
Nimeni nu poate măsura dragostea lui nemărginită.
Este necurmat de puternic,
statornic pe vecie, pe deplin sincer
E nemărginit în har, domnește cu putere, imparțial de milos.
Îl cunoașteți?
El este cel mai mare fenomen care a trecut vreodată
orizontul acestei lumi.
Este Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul păcătosului.
Punctul central al civilizației.
Este de neegalat. Fără precedent
Cea mai înaltă idee din literatură.
Cea mai mare personalitate în filozofie.
Este doctrina fundamentală a teologiei adevărate.
E singurul calificat să fie mântuitor autosuficient.
Mă întreb dacă îl cunoști astăzi.
El dă tărie celui slab. E aproape și mântuiește.
El simpatizează și salvează.
întărește și susține. Păzește și conduce Vindecă bolnavii. Curăță lepra.
Iartă păcătoșii. Șterge datoriile.
Eliberează captivii. Apără pe cei slabi. Binecuvântează tinerii.
Slujește celui nefericit. Are grijă de cei bătrâni. Răsplătește pe cei conștiincioși.
Dă frumusețe celor smeriți.
Mă întreb dacă îl cunoști.
Este cheia cunoașterii. Izvorul înțelepciunii.
Ușa către eliberare.
Cărarea către pace.
Drumul sfințeniei și poarta către glorie.
Tu îl cunoști?
Viața lui este de neîntrecut.
Bunătatea sa este fără limită
Mila sa este veșnică. Dragostea lui nu se schimbă. Cuvântul său este îndeajuns.
Harul lui este suficient.
Domnia sa e dreaptă și jugul său este ușor. Povara sa nu este grea.
Aș vrea să ți-1 pot descrie,
dar e de nedescris, greu de înțeles.
Invincibil. Irezistibil. Nu ti-1 poți scoate din minte. Nu îl poți pierde.
Nu poți să-l depășești și nu poți trăi fără el.
Fariseii nu l-au suferit, dar au aflat că nu-1 pot opri. Pilat nu a găsit nicio vină în el.
Irod nu l-a putut ucide.
Moartea nu l-a putut birui
și mormântul nu l-a putut ține.
Acesta este regele meu. Da, regele meu!
El să fie și regele nostru în veci de veci. Amin.
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Tânăr 10
Cine este Isus Cristos pentru tine?
Aceasta ar putea fi întrebarea unui sondaj, subiectul unui interviu. Dar nu un jurnalist pune întrebarea. Isus Cristos ne întreabă în acest moment de întâlnire cu el și noi vom fî invitați să răspundem.
Odată, în timpul predicării sale, Isus îi provoacă pe apostoli pentru a vedea ceea ce ei au înțeles din persoana și lucrarea sa. Credința, raportul cu Isus, nu este o problemă de cultură, de tradiție, ci de implicare personală, o convingere care determină viața. în acest sens, întrebarea ne este adresată fiecăruia personal.
Isus le spune apostolilor: „Voi cine spuneți că sunt?”
Iar Simon Petru a răspuns: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului Cel Viu”.
Dacă Isus îmi pune această întrebare mie: „Dar pentru tine cine sunt?”, ce aș răspunde?
Nimeni nu poate da un răspuns în funcție de ceea ce a auzit spunându-se despre Isus, nimeni nu se poate mulțumi cu un răspuns fabricat de alții. Urmarea lui Isus se naște din răspunsul personal la această întrebare. Aceasta este o întrebare-cheie ce trebuie să o simțim asemenea ecoului care umple tăcerile inimii. Este cuvântul lui Dumnezeu care mă provoacă, mă zdruncină, mă pune în căutare. Doar dacă iubești această întrebare, răspunsul autentic va începe să iasă la suprafață în tine. Această întrebare ne pune în situația de a ne interoga asupra lucrurilor ce par evidente: Cristos este rege… dar pentru mine este oare rege?
Așa cum iubirea în cuplu nu se presupune a veni de la sine, ci este o alegere de fiecare zi, la fel, în relația cu Cristos, nu trebuie să rămân la suprafața lucrurilor, acceptând în formalitate ceea ce spune Biserica despre Cristos, ci trebuie să mă întreb sincer: Cine este Isus pentru mine? Evanghelia ne constrânge să nu acceptăm răspunsurile deja date de alții și din ceea ce spun toți: nici binele, nici răul, nici viața, nici moartea, nici omul, nici pe Dumnezeu. Singurul răspuns adevărat este acela pe care îl dai tu.
Tu, cu inima ta, cu experiența ta, cu păcatul tău, ce spui despre Dumnezeu? Viața ta ce spune despre Cristos?
Aici nu-ti folosesc studiile sau lecturile, cărțile sau formulele de catehism. In Biblie sunt mii de nume ale lui Dumnezeu, dar ultimul nume, numele secret, cel mai important, cel care s-a revelat în particular și pe care nimeni altul nu-1 cunoaște, cel pe care numai tu îl poți pronunța, numele care îi oferă iubirea ta, secretul între tine și cel iubit, mireasma ta de Dumnezeu, cea pe care tu ai simțit-o, gustând-o cu înfiorare în sufletul tău… acela este răspunsul. Răspunsul va veni într-o zi ca un dar, așa cum a venit și pentru Petru. Va veni ca o lumină scurtă, dar care gravează în inimă brazdele dulci și arzătoare, de neșters. Atunci mă voi simți ca și Petru: fericit de tine! Atunci voi fi ca Petru, stâncă și cheie care deschide și altora porțile lui Dumnezeu.
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Cântec
Tânăr 11
Doamne, dacă privim înspre Soare sau înspre Lună și întindem mâna, constatăm că degetul nostru mare poate să le acopere. Oare chiar este așa, Doamne? Oare nu ne amăgim așa cum o facem adesea în viața noastră de zi cu zi, în alegerile noastre, în nereușitele noastre? întindem mâna și ne acoperim greșelile spunând că mai este suficient timp pentru a le remedia; acoperim comoditatea, spunând că de mâine ne vom mobiliza; acoperim iresponsabilitatea, gândind că pe viitor vom face mai bine… Doamne, trupul și sângele tău sunt strâns unite una cu cealaltă! în ele ești cuprins în toată dumnezeirea ta. Practic, cele două firi ale tale, cea de om și cea de Dumnezeu, se regăsesc concomitent, nu pe rând în această sfântă Taină.
Uneori, noi, tinerii, ne ambiționăm ca realitatea sufletului nostru și relația noastră cu tine să o separăm de realitatea trupului și a scopurilor de zi cu zi. Fără să ne dăm seama, ajungem să tragem o linie fină între cele două. Câteodată ne concentrăm mai mult pe relația cu tine, permițându-ți să lucrezi prin noi, deși doar într-o anumită direcție. Altă dată, ne canalizăm energiile înspre facultate, înspre serviciu, înspre viitorul nostru, însă fără a te include. Dar, Doamne! Greșim! Viața noastră spirituală și viața noastră pământească nu sunt două realități care se exclud. Ci două realități care doar împreună pot să ne desăvârșească! Doar împreună și doar unite prin hrana trupului și sângelui tău, cu care ne întărești! De câte ori ne-am bucurat în acest an de marele dar de a rămâne cu noi sub aceste două chipuri? Ba, mai mult, de tot ajutorul și harurile pe care ni le oferi primindu-te în sfânta împărtășanie?
Sunt dăți când poate alergăm după ceea ce ne împlinește sufletește, fără a face și ceea ce trebuie să facem, ceea ce suntem datori să facem, mai ales ca studenți. Alte dați când facem doar ceea ce ne aduce satisfacții de moment: ieșiri frecvente în club, timp efectiv pierdut navigând pe internet fără a ne îmbogăți mintea sau inima, beții de neuitat – ca să avem ce să ne amintim din timpul facultății… Punându-te pe tine într-un plan îndepărtat, pe ultimul loc, dacă se poate…
Târziu am înțeles, Doamne, că viața mea și ceea ce mă chemi să devin nu sunt separate, ci împreună formează o vocație! Indiferent că este vorba de a deveni economist, cofetar, bancher, informatician, medic, asistent, psiholog, geograf, artist. Toate sunt o vocație! Pentru că prin ele și, implicit, prin noi poți să lucrezi cel mai mult pentru această lume! Pentru oameni! îți mulțumim pentru binecuvântarea pe care ne-ai oferit-o în momentul în care ne-ai modelat sufletul! Dar planul la care ne chemi pe fiecare în parte își va pierde esența, dacă nu vom deveni conștienți că nu este suficient doar un suflet frumos pentru a-i ajuta pe ceilalți! Ci că ai putea face extraordinar de multe prin mâinile noastre, prin picioarele noastre, prin gurile noastre, prin mințile noastre, prin vocațiile la care ne chemi!
Ești alături de noi și ne oferi merinde pentru suflet și trup, mai ales prin sfânta Euharistie; ne ridici când cădem și ne șoptești zilnic: „Eu am răbdare cu tine! Chiar dacă crești mai greu și cazi de mai multe ori, dacă rămâi cu mine, știu că vei deveni un om cu adevărat extraordinar! Așa cum te-am creat în esență!” Dar dacă noi nu observăm adesea merindele tale, binecuvântările din spatele întâlnirii cu fiecare om, învățăturile din spatele evenimentelor, harul sfințitor și harul lucrător pe care le reverși asupra noastră atunci când te primim sub chipul sfintei împărtășanii, oare cum putem spera la o creștere autentică? Și, mai ales, dacă noi nu ne facem partea așa cum trebuie, dacă nu lucrăm cu limitele noastre, dacă nu ne depășim spațiul de confort, dacă nu dorim să devenim cea mai bună versiune a noastră, oare nu ajungem de fapt să limităm doar la un mic susur de apă izvorul binecuvântărilor tale? Acest izvor pe care l-ai putea oferi fiecărei persoane pe care o întâlnim și, prin viața noastră, întregii lumi?
Ni te oferi prin jertfa fiecărei sfinte Liturghii, prin trupul tău, care să ne întărească și să ne conducă la viața cea veșnică, și cu sângele tău, care ne spală toate păcatele și face să ardă în inima noastră focul iubirii tale! Cât de extraordinar ar fi, Doamne, ca atunci când ne întâlnesc, oamenii să-și îndrepte gândul înspre tine și să te simtă alături! Astfel, chiar am împlini ceea ce rostim în rugăciunea pe care ne-ai învățat-o. Astfel, chiar ar veni împărăția ta!
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Moment de tăcere
Rugăciune Final
Prezența ta Doamne, în perfectă unitate între trup, sânge și dumnezeire, cu toate merindele pe care le aduce în sufletul nostru, să ne ajute și să unească toate realitățile vieții noastre, pentru că doar atunci când toate se vor afla într-un echilibru te vei putea coborî pe deplin și vei putea fi alături de oameni și prin noi! Amin.
Cântec final:
