Lc 21,1-4
Contribuția văduvei sărace
Cineva spusese că dacă te afli în nevoie de ajutorul cuiva atunci nu îl căuta la cei bogați ci la cei săraci. Mulți dintre noi au auzit sau au luat parte la diverse strângeri de fonduri sau de bani. Și cu siguranță am observat că de cele mai multe ori, oameni săraci, în general, sunt mult mai generoși decât cei bogați. Desigur, există mereu o excepție de la regulă iar excepția mereu va rămâne o excepție. Însă, de exemplu, o revistă americană de statistică a spus că venitul pe care americani îl oferă spre caritate din anul 1990 a fost următorul, cele mai sărace gospodării de 5,5% iar cele mai bogate de 2,9%. De asemenea, persoanele vârstnice au fost cele care au oferit cel mai mare venit carității, în jur de 4,4% iar cel mai puțin, persoanele tinere, cam de 1,2%. Nu știu dacă aceste informații sunt chiar atât de corecte sau adevărate însă sunt un fapt. Logic ar fi ca cei care au mai mult să ofere mai mult decât cei care au mai puțin. Și totuși, în realitate se întâmplă exact pe dos.
Pasajul evangheliei pe care îl vom auzi la această sfântă Liturghie ne prezintă o văduvă săracă care însă avea o generozitate mult superioară din moment ce a oferit tot ceea ce avea, toată viața ei pentru templu. Sărăcia ei nu a oprit-o din a oferi partea ei. Deși contribuția ei a constat într-o sumă de bani atât de mică în comparație cu contribuțiile altora însă contribuția celorlalți provenea din surplusul lor de avere.
De ce era văduva atât de săracă? Pasajul evangheliei precedent celui pe care l-am auzit astăzi (Lc 20,46-47) ne spune motivul din cauza căruia văduva era atât de săracă, iar asta din cauza fariseilor și a cărturarilor care devorau casele văduvelor. Cu alte cuvinte, opresiunea socială și nedreptatea era cauza principală a mizeriei în care se aflau cei săraci. Nu e de mirare că Dumnezeu nu era mulțumit cu darurile pe care le ofereau cei care dădeau din surplusul lor de avere, surplus pe care îl aveau de la cei săraci, în loc să împărtășească cu cei săraci ceea ce aveau de prisos.
Să ascultăm cuvintele celor mai mari sfinți din toate timpurile, sfântul Augustin și Maica Tereza de Calcutta care au vorbit adesea despre avere și despre generozitate: Unde se află plăcerea ta, acolo se află și comoara ta; unde se află comoara ta, acolo se află și inima ta; unde se află inima ta, acolo este și fericirea ta, conform sfântului Augustin. Iar Maica Tereza a spus că: Dacă dăruiești ceea ce nu ai nevoie, atunci nu dăruiești nimic.
Dumnezeu nu este interesat de cât de mult dăruim ci de ce dăruim. Dumnezeu nu se uită la mărimea darului ci la spiritul celui care dăruiește.
În încheiere vă invit să reflectăm împreună asupra următoarei povestioare rostite de un autor necunoscut, care spunea că un om a avut un infarct și a și luat-o la fugă spre spital. Acolo avea voie la puțină companie și nu trebuia să fie entuziasmat deloc ci perfect liniștit. Pe când încă se afla în spital un unchi bogat de al lui a murit, iar lui îi lăsase un milion de dolari. Familia lui se tot întreba cum să îi de-a vestea ca să nu se entuziasmeze prea tare. Așa că s-au decis să vorbească cu un predicator să vină și să vorbească cu el ca să îi de-a vestea cât mai ușor. Predicatorul a început treptat și ușor, ușor a pomenit de unchiul lui. Predicatorul l-a întrebat pe pacient ce ar face dacă ar moșteni un milion de dolari. Pacientul i-a spus, cred că jumătate din ei i-aș oferi bisericii. Iar predicatorul a și căzut jos mort. Amin
