Mt 4,18-22
Chemarea primului apostol
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfântului apostol Andrei, a unuia din cei 12 apostoli ai lui Isus precum și fratele apostolului Petru. La noi în România, sărbătoarea sfântului Andrei este o zi destul de importantă, din moment ce e sfântul patron al României, dar mai ales a faptului că tradiția spune că el însuși ar fi predicat evanghelia și în ținuturile din sudul României.
Numele sfântului apostol Andrei, tradus din grecește înseamnă bărbat, sau curajos. Dacă stăm să analizăm sfintele evanghelii vom observa faptul că sfântul Andrei nu a reușit să obțină realizări prea imense și semnificative. Despre el știm sigur că a fost un pescar asemenea fratelui lui sfântul Petru; că a fost și el un discipol al sfântului Ioan Botezătorul; că la miracolul înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi peștișori de la marea Tiberiadei Andrei a fost cel care a spus despre acel băiețel care le avea; că în întreaga sa viață a muncit neobosit și fără încetare pentru a-i aduce pe oameni înapoi la Isus, atât înainte cât și după răstignirea lui Isus. Conform tradiției, sfântul apostol Andrei a murit și el ca martir fiind răstignit pe o cruce sub formă de X în cetatea Patrae din Ahaia. Toate aceste lucruri și aspecte pe care le-am menționat deja ne vorbesc despre caracterul și personalitatea apostolului Andrei, care era simplu, obișnuit și normal.
Sfântul apostol Andrei a avut o atitudine foarte frumoasă care a strălucit în întreaga evanghelie conform unei reflexii ale unei călugărițe de care am dat zilele acestea, adică:
În primul rând, sfântul apostol Andrei a avut o inimă ascultătoare. Cuvântul ascultare, tradus înseamnă efectiv a auzit sub autoritate. Atenția cade pe permiterea unei voci, alta decât a ta să îți modeleze modul de a gândi și de a acționa. Multe cercetări și studii psihologice au ajuns la concluzia că rezistența sau opunerea unei autorități externe este un semn al adolescenței permanente, ceea ce înseamnă o imaturitate perpetuă. Însă sfântul apostol Andrei, la invitația Domnului, a părăsit casa și toate mijloacele de trai și s-a făcut părtaș la modul de viață, de vindecare, învățare și predicare (Mt 4,20). A fost atras foarte tare de Isus despre care credea cu putere că este Mesia (In 1,41).
În al doilea rând, sfântul Andrei a fost iubitor și amiabil. După ce Andrei a rămas cu Isus și a învățat atât de multe de la el și despre el, el nu a păstrat această comoară neprețuită pentru el ci s-a grăbit să o împărtășească cu fratele lui Petru, căruia i-a și spus că Isus este sursa fericirii sale (In 1,42), însă nu s-a oprit doar la el ci a continuat apoi spunându-le grecilor cărora le era prea rușine să se apropie de Isus de unii singuri (In 12,20-24). Observați doar ceea ce a spus Andrei în acel moment, L-am găsit pe Mesia. Observați cum cuvintele lui au revelat ceea ce el învățase într-o perioadă atât de scurtă de timp.
În al treilea rând, sfântul Andrei a înțeles dezolarea Vinerii sfinte și a dimineții pascale. El l-a văzut pe Isus din nou viu și plini de strălucire, moment în care a și realizat că el era Mesia cel răstignit și înviat din iubire față de noi toți (In 3,16; Fap 5,30-31).
În ultimul rând, sfântul apostol Andrei a proclamat vestea cea bună în lung și în lat. După ce a văzut minunile lui Dumnezeu, el s-a dus și le-a vestit și altor oameni. A fost misionar în Asia Minor și Grecia și se presupune că ar fi ajuns și în părțile Rusiei și ale Poloniei de astăzi.
Relicvele apostolului Andrei au fost păstrate la Constantinopol până în anul 204, moment în care unii cruciați din vest le-au furat și le-au dus la Amalfi în Italia. Creștini de rit bizantin îl numesc protoclete care tradus înseamnă primul chemat. E un titlu destul de potrivit dacă ținem cont de faptul că el a fost primul chemat din cei doisprezece bărbați invitați de Isus ca să vină și să vadă.
Sărbătoarea sfântului apostol Andrei poate fi o bună reamintire pentru noi de a ne împărtășim convingerile religioase cu membri familiei noastre și cu prieteni apropiați în același mod în care apostolul Andrei l-a condus pe Petru la Isus și modul în care Cristos a ajuns să cunoască un al consătean de al lui, pe Filip, unul din alți doi frați despre care putem citi în evanghelia lui Ioan. Prieteni apropiați și familia ar trebui să fie primele obiecte sau ținte ale grijii noastre apostolice ca și creștini. Amin
