Mt 9,35-10,1.6-8
Trimiterea celor doisprezece
Îmi amintesc că pe când eram proaspăt sfințit preot, con-celebrasem la o sfântă Liturghie de primă sfântă Împărtășanie a unui grup de copii alături de care se aflau și părinți lor. După sfânta Liturghie, unul din părinți, care era și doctor a venit la mine și mi-a spus, Părinte, de fapt Dumnezeu e cel care vindecă bolnavi iar doctori percep taxele.
Ce ar fi dacă Dumnezeu ne-ar taxa pentru toate binecuvântările și harurile pe care le primim de la el zi de zi? De exemplu, soarele de care ne bucurăm zi de zi, ploaia, apa, mâncarea, viața noastră, marea ba chiar și aerul pe care îl respirăm. Dacă s-ar întâmpla una ca asta sunt sigur că Dumnezeu ar deveni cel mai bogat om din lume. Însă acesta nu e acel tip de Dumnezeu pe care noi îl cunoaștem încă de la crearea lumii. Acesta nu e acel tip de Isus Dumnezeu care ne-a predicat nouă și care dorește să fim alături de el cu toți. Dumnezeu pe care îl cunoaștem cu toți e unul iubitor și generos. El nu are nevoie de toate aceste lucruri materiale și bani. Iar asta fiindcă el ne-a creat pe noi toți și toate din nimic.
Isus în evanghelia de astăzi vrea să ne învețe un lucru care sună cam așa: În dar aţi primit, în dar să daţi. Isus ne dă aceste învățături fiindcă el însuși vindecă oameni bolnavi, îi face pe cei orbi să vadă, alungă demoni, îi hrănește pe cei înfometați, îi învie pe cei morți, îi curăță pe leproși, și multe altele fără a cere plată sau oricare alt fel de răsplată.
Însăși natura lui Dumnezeu este aceea de a da. Dumnezeu este un dăruitor. Datorită faptului că este un dăruitor noi am primit tot ceea ce avem acum, precum: creația, răscumpărarea și sfințenia. Și totuși prin faptul că noi primim atâtea de la el, suntem chemați să intrăm în logica divină de a dărui. Păcatul nu este nimic altceva decât a primi și de a nu dărui nimic. Păcatul și păcătoși sunt adunători. Adunători și dăruitori nu pot fi amestecați. De aceea va trebui să fim și noi dăruitori pentru ca Dumnezeu să fie în noi și noi în Dumnezeu. În dar aţi primit, în dar să daţi.
Cu alte cuvinte Isus le-a spus discipolilor lui să ducă opera pe care a început-o mai departe, aceea de a transmite cuvintele lui Dumnezeu despre împărăție și de a duce puterea sa vindecătoare celor suferinzi și oprimați. Asta e ceea ce au primit ei de la Isus, și ceea ce trebui să transmită mai departe, altora fără a cere remunerație. Ei trebuie să arate prin atitudinea lor că primul lucru pe care îi interesează este Dumnezeu și nu câștigurile materiale. Cuvintele lui Isus sunt la fel de adevărate și astăzi, că împărăția se află la îndemână. Nu avem cum să cumpărăm cerul, însă cei care cunosc iubirea și milostivirea lui Isus deja dețin cerul în inimile lor. Domnul aduce împărăția sa celor care îl primesc cu credință și ascultare. Când se va întoarce Domnul în gloria lui va restaura pe deplin împărăția sa de dreptate și pace fără de sfârșit.
În încheiere vă invit să reflectăm la ceea ce ne învață Catehismul Bisericii Catolice la numărul 1816, că Ucenicul lui Cristos nu trebuie numai să păstreze credința și să o trăiască, ci să o și profeseze, să-i dea mărturie cu îndrăzneală și să o răspândească: Credința este un dar gratuit de la Dumnezeu, care trebuie să fie împărtășit și înmulțit. Atât de multe suflete sunt în căutare și tot nu l-au găsit pe Cristos. De ce? Fiindcă ei trebuie să vadă credința trăită. Suntem chemați să fim martori vii ai credinței.
Așa că întrebarea e, privim cu vigilență ca împărăția lui Dumnezeu să vină în toată plinătatea ei? Amin
