Search
Close this search box.

14 decembrie – Sfântul Ioan al Crucii – 1

Lc 14,25-33

Noaptea întunecată a sufletului

Cu cât ne apropiem mai tare de sărbătoarea crăciunului, și cu cât zilele anului devin tot mai întunecate, noi îl cinstim pe sfântul Ioan al Crucii, cunoscut mai ales pentru scrierile sale despre călătoria spre Dumnezeu prin întuneric.

Există momente în călătoria spirituală a fiecăruia în care pare că strălucirea apropierii lui Dumnezeu ne susține și ne întărește, când e destul de ușor să ne rugăm, ne complăcem în rugăciune. Însă sunt momente de uscăciune inevitabilă, în care pare că Dumnezeu este departe, distant, ba chiar absent.

În faimoasele lucrări ale sfântului Ioan al Crucii, mai ales în poemul său mistic, Noaptea întunecată a sufletului, el descrie sufletul creștin care trece printr-o perioadă de uscăciune extremă în rugăciune. Însă o asemenea uscăciune nu e dovada faptului că Dumnezeu este absent, ci mai degrabă că Dumnezeu permite perioada de uscăciune, pentru ca sufletul să persevereze, să crească în credință, și să fie liber de imaginile false și de zei falși.

În acele ultime secole dinaintea nașterii lui Cristos, Israel-ul a trecut printr-o noapte întunecată a sufletului particulară. Mulți credeau că Dumnezeu și-a abandonat poporul său, și întrebau Unde este Mesia pe care Dumnezeu l-a promis? Dorința lor și așteptarea lor a durat secole. Figuri biblice precum Ioan Botezătorul, Simeon și Ana, Zaharia și Elisabeta, cei trei magi, păstori săraci, și desigur Maria și Iosif, ne-au dovedit că mai rămăsese câțiva credincioși care nu au disperat, ci și-au menținut speranța în mântuitor.

Tot la fel și în fiecare călătorie spirituală, când Dumnezeu pare distant, când greutățile par să crească tot mai tare, vedem frângerea lumii, și atât de mulți oameni cum se îndepărtează de Biserică. În loc să ne pierdem speranța, va trebui să ne re-punem încrederea în el, că Dumnezeu ne va permite să trecem peste aceste încercări spirituale, pentru ca credința noastră, speranța, și iubirea să poată crește.

În evanghelii putem vedea cum autoritățile religioase iudaice nu au reușit să recunoască identitatea lui Isus. Ei nu au reușit să accepte faptul că Dumnezeu ar putea veni sub forma unui predicator sărac și amărât. O alt lecție a sfântului Ioan al Crucii este aceasta că Dumnezeu adesea vine în moduri pe care noi nu l-am cunoscut în trecut. Dumnezeu permite întunericul nopții pentru ca noi să cunoaștem bucuria experimentării lui într-un mod complet nou și ne-așteptat.

Un lucru e clar că există momente uscate când va trebui să perseverăm în rugăciune, însă va trebui să fim deschiși și unei noi experiențe cu Dumnezeu, de a ne aprofunda și mări viața de rugăciune, de fi deschiși în a-l descoperi pe Dumnezeu în slujire. Adventul implică deschiderea față de ambele experiențe, perseverarea în practica spirituală încercată-și-adevărată, precum și noilor căi, de a ajunge în moduri noi la cei săraci și la cei aflați în nevoii.

Datorită faptului că noaptea întunecată poate conduce la o experiență mai profundă cu Dumnezeu, Ioan al Crucii a scris că O noaptea, care era mai iubitoare decât soarele răsărit, o noapte, care te-ai alăturat celui care iubește, celui iubit.

În momente de întunecime, uscăciune, când motivele pentru pierderea speranței abundă tot mai tare, să nu uităm să ne re-punem încrederea în Dumnezeu, pentru ca credința noastră, speranța și iubirea să poată fi întărite, ca noi să putem fi făcuți vrednici de împărăția cerurilor. Amin

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?