2Sam 7,1-5.8b-12.14a.16; Ps 88
Rom 16,25-27
Lc 1,26-38
…Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău! (Lc 1,38).
Un lucru e clar că fără fiat-ul ei, adică da-ul sau consimțământul Mariei, dat planului lui Dumnezeu, cine știe, poate că nu am mai fi celebrat Crăciunul acum. Însă Maria a acceptat voința lui Dumnezeu pentru ea iar Dumnezeu i-a oferit darul de a fi mama Mântuitorului, iar acum noi avem mântuirea.
Dar noi, care este răspunsul nostru dat voinței lui Dumnezeu pentru noi? Pentru a răspunde la această întrebare, vă voi relata o povestioară. Iar la finalul povestioarei, vă invit să încercați să reflectați iar apoi să judecați de unii singuri, cărui grup aparțineți.
Povestea sună cam așa.
A fost la un moment dat un preot care avea de gând să se pensioneze așa că a decis să își construiască o casă mică. Avea ceva timp liber la dispoziție și s-a decis să își construiască bungaloul sau casa mică din carte. El știa deja despre ce era vorba, însă a întâmpinat o singură problemă pe care nu o prevăzuse. Nu avea cum să atârne o ușă. Oricât ar fi încercat cu balamale, ea se suprapunea, a răzuit a încercat orice. Deja începuse să se enerveze destul de tare până când s-a enervat, a lăsat totul așa cum era, și a plecat de acolo pentru a face o scurtă plimbare.
A plecat în josul acelei străzi, și nu a mers mult până când s-a trezit lângă o casă care se afla și ea în construcție. Acolo a dat de un tâmplar care tocmai monta ușa de la intrare, ceea ce i s-a părut o ocazie perfectă, așa că a stat și la urmărit. Tâmplarul începuse să se simtă stânjenit, a simțit că cineva îl urmărea și i-a spus, Te pot ajuta cu ceva? Care tradus înseamnă Pleacă de aici! Așa că ministrul a spus Sincer să spun, tocmai asta e problema mea, după care i-a spus ceea ce întâmpinase cu casa, apoi i-a spus De aceea stăteam și te urmăream.
Ochii tâmplarului au strălucit pentru un moment după care a spus Voi face un târg cu tine. Care este? Am fost un membru al parohiei tale timp de mulți ani, și în fiecare Duminică trebuie să merg și să te ascult. Voi pune toate ușile din casa ta dacă faci un lucru pentru mine. Părea ciudat, însă preotul a spus Da. Bine! pentru a accepta. Ideea de ai fi pus toate ușile de la casa lui era una foarte ispititoare însă a tot a întrebat, Ce dorești ca eu să fac?
Tâmplarul i-a spus, Voi pune toate ușile de la casa ta dacă mă vei lăsa pe mine să fac o singură predică. Singurul lucru pe care îl voi specifica este că în toți acești ani te-am tot ascultat și nu te-am întrerupt niciodată, a trebuit să ascult. Acum nu vei avea voie să mă întrerupi. Părea o cerere destul de ciudată însă a fost de acord. Așa că tâmplarul a spus Bine, vino cu mine! L-a urcat în mașina lui și a urcat în sus pe drum, a făcut stânga, dreapta și într-un final s-a oprit în fața unui gazon imens în spatele căruia se afla fundația unei case care fusese construită cu mulți ani înainte. Iar din anumite motive sau altele a rămas în exact același fel, cu urzici, mărăcini, sticle sparte, poate că cineva s-a răzgândit sau a murit sau orice altceva, Nu știu! Preotul a privit la ea apoi a privit la tâmplar și nu reușea să adreseze nici o întrebare. Așa că tâmplarul i-a spus Gândește-te la asta!
Apoi la urcat în mașină și într-un final a ajuns la o altă casă, iar preotul a coborât din mașină, și nu i-a venit să creadă ceea ce vedea în fața ochilor lui. Acum privea la o casă, absolut superbă, finisată, decorată, cu grădină, cu peluze bine îngrijite, draperii, ușă în față, totul era absolut perfect. A fost dus pe alee, moment în care ușa din față s-a deschis, a fost invitat înăuntru și a privit în jur, însă a rămas absolut uimit fiindcă nu era absolut nimic, fără tavan, fără pereți interiori, fără podea, nimic, nimic, nimic, doar pereți exteriori. S-a uitat cu uimire la tâmplar însă nu a putut pune nici de data asta o întrebare. Însă tâmplarul i-a spus, Gândește-te la asta!
După cum bine știți mereu există câte trei, așa că l-a urcat iar în mașină și au pornit iar la drum. Într-un final a tras pe dreapta la această casă la care preotul observase că gazonului i-ar prinde bine o tunsoare, ușilor le prindea bine un pic de vopsea, stropitorile nu prea aruncau bine pe o parte, draperia de la una din ferestre era cam strâmbă… Tâmplarul l-a luat pe preot și l-a dus la ușă, pe care a deschis-o și i-a spus Sunt acasă dragă! Iar femeia a venit și i-a oferit o îmbrățișase iar copii au venit fugind și au început să strige Tati, Tati! El și-a băgat repede mâna în buzunar după dulciuri. Preotul stătea la ușă și a văzut că exista o geantă de școală lăsată lângă scări, însă care nu arăta chiar atât de rău. Pe când se uita în jur, tâmplarul a spus, Scuze, am uitat de tine, după care i-a spus Gândește-te la asta!
Iar preotul a plecat și s-a gândit la asta. În Duminica următoare, a rostit o predică extrem de frumoasă.
Unii dintre creștini, în prima parte a vieții construiesc o fundație, pe care am putea-o numi Prima Sfântă Împărtășanie, însă nu au nici un plan de a face ceva în privința asta după aceea. Cunosc un bătrân care la vârsta de 80 de ani mărturisea la spovadă că nu a ascultat de părinți lui, părinți care vă dați seama că nu mai trăiau de mulți ani. Al doilea tip de creștini sunt cei care fac o treabă uimitoare acum, o muncă exterioară uimitoare, totul wow în exterior, care mereu sunt în primele locuri, mereu recită novene și participă la adunări, însă în interior nimic, nimic, totul gol, nici o speranță, gelozie, mânie, resentimente, nimic înăuntru de Dumnezeu, însă în exterior totul e fantastic.
Iar cel de-al treilea grup, despre care aș dori să cred că sunt eu și voi toți, sunt cei care au nevoie de un pic de vopsea, o tăiere sau o îndreptare din când în când, însă în care există iubire din belșug. Amin
