Mc 2,13-17
Chemarea lui Levi
Sunt multe persoane atrase de Isus care se consideră nedorite și neiubite, precum, cei orbi, cei fără adăpost, văduvele și orfani, păcătoși publici precum prostituatele, vameși corupți. În textul evangheliei de astăzi, vom vedea cum Isus îl cheamă pe Matei, un vameș, pe unul dintre cei mai disprețuiți oameni, îl cheamă să fie discipolul său. Acești oameni erau disprețuiți fiindcă erau vameși ai guvernatorului roman, inamicul evreilor, fiindcă făceau profit și avere prin colectarea unor sume enorme față de cele cerute de legea romană. Prin urmare, evrei refuzau să facă afaceri cu aceștia, refuzau să dea și să primească vreo-ceva de la ei, refuzau și evitau orice formă de legătură cu ei.
Isus îi spune lui Matei în evanghelia de astăzi, Urmează-mă. Acestea sunt cuvintele cu care Isus ne cheamă și pe noi toți. Dintre toți discipoli lui Isus, nici unul nu avea un trecut asemănător cu altul. Toți aveau un trecut diferit și toți aveau personalități și talente diferite. Cristos îi cheamă pe discipoli săi din rândurile păcătoșilor ba chiar dintre cei mai mari păcătoși. Precum sfântul Matei, care era un vameș, unul dintre cei mai disprețuiți dintre păcătoși. Cristos îl alege și privește dincolo de păcatul său. El ar fi putut alege pe cineva mai sfânt, însă Isus îl alege pe Matei. Cristos i-a citit inima și a văzut un spirit generos dispus să cunoască și să trăiască adevărul. Cristos este cel care cheamă de aceea va trebui să răspundem. Această chemare este cunoscută astăzi ca vocație. Vocația este o perspectivă a faptului că Dumnezeu i-a chemat pe oameni să îl slujească prin munca lor în lume
Vocație provine de la cuvântul latinesc vocare care tradus înseamnă a chema iar această chemare presupune săvârșirea lucrărilor și faptelor la care am fost chemați de Dumnezeu.
Există diferite tipuri de voci care ne cheamă la multe alte diferite tipuri de lucrări și probleme. Așa că problema e următoarea, cum ne dăm seama care din toate aceste voci, este cu adevărat vocea lui Dumnezeu și nu una a societății sau a super-ego-ului nostru sau a interesului de sine?
Conform unui autor pe nume Frederick Buechner, în cartea sa intitulată O gândire teologică doritoare ABC, spunea că o regulă bună în găsirea vocii lui Dumnezeu care ne cheamă este următoarea:
- Tipul de lucrări la care ne cheamă de obicei Dumnezeu să le facem sunt acele lucrări care:
- Trebuie să le faci
- De care are nevoie lumea cel mai mult.
- Daca ai parte de o lovitură la locul tău de muncă atunci cel mai probabil ai îndeplinit cerința numărul 1, însă dacă munca ta presupune scrierea de reclame Tv pentru deodorante, atunci cel mai probabil nu ai ținut cont de cerința numărul 2. Pe de altă parte, dacă munca ta e aceea de a fi doctor într-o colonie de leproși, atunci cel mai probabil ai îndeplinit cerința numărul 2 însă de cele mai multe ori ești plictisit și deprimat de asta, ceea ce dă de bănuit nu doar că ai sărit peste pasul 1 dar nici nu îți ajuți cu adevărat pacienți.
Cineva spusese că Dumnezeu ne cheamă la un fundament semnificativ mult mai stabil. El dorește ca noi să stabilim identitatea noastră în faptul că noi suntem copii săi, creați de el pentru a duce mai departe lucrările sale bune ca popor responsabil al împărăției sale (Ef 2,10). Aceasta este chemarea noastră sau vocația de la Dumnezeu. Conform scripturilor, chemarea noastră este irevocabilă (Rom 11,29). Și este concentrată pe realizările veșnice, nu și pe cele temporare (Fil 3,13.4,1).
În încheiere vă invit să nu uităm niciodată că locul la care ne cheamă Dumnezeu, este locul unde se întâlnesc fericirea noastră profundă cu foamea cea mai profundă a lumii. Amin
