Mc 16,15-20
Astăzi Biserica își amintește de viața și mărturia sfântului Blaziu, a unui episcop armean din secolul 3 care a avut parte de chinuri teribile și care a preferat să renunțe la propria sa viață decât să își respingă credința și pe Cristos.
Mare parte din viața sfântului Blaziu e istorie care a ajuns la noi mai mult sub formă de legendă, însă până și aceste legende ne spun câte ceva.
Prima legendă despre Sfântul Blaziu zice că a fost la un moment dat o mamă care a venit la el cu fiul ei cel tânăr pentru a fi vindecat din cauză că înghițise un os de pește care îi rămăsese în gât. Sfântul Blaziu a fost capabil să îl vindece miraculos pe acel copil, făcându-l să tușească afară osul. Acesta este motivul pentru care avem binecuvântarea gâturilor în această zi de sărbătoare.
Însă cu toate că avem atât de puține informații despre sfântul Blaziu, tot există o devoțiune față de el în întreaga lume. În unele bisericii orientale, sărbătoarea lui este zi de poruncă, iar în unele locuri, munca fizică este interzisă în onoarea acestui mare sfânt.
După cum am zis și la început, că sfântul Blaziu a fost un episcop armean ce a trăit în secolul 3 după Cristos și care a fost martirizat la Sabastea în Armenia. A fost un episcop care a muncit din greu pentru promovarea sănătății atât fizice cât și spirituale pentru oameni.
O altă legendă despre sfântul Blaziu spune că acesta a fost nevoit să fugă din cauza persecuției care răvășea Armenia. A ajuns să trăiască într-o peșteră printre animalele sălbatice. Într-o zi un grup de vânători căutau prin acea zonă animale sălbatice pentru amfiteatru. Când s-au apropiat de acea peșteră și au intrat în ea au rămas profund uimiți să îl vadă acolo pe Blaziu că locuia printre acele animale sălbatice.
Guvernatorul Cappadociei, pe nume Agricolaus, a încercat din răsputeri să îl convingă pe Blaziu să aducă jertfe idolilor păgâni. Când acesta a refuzat, mai întâi a fost bătut crunt, apoi suspendat de un copac, apoi pielea lui a fost înlăturată cu piepteni de fier. De aici și patronajul său asupra celor care se ocupă cu lâna și cu pieptănarea ei. Într-un final Blaziu a suferit martiriul prin decapitare.
Putem spune că sunt trei elemente principale la istoria sa care nu au cum să fie verificate din punct de vedere istoric, însă roadele eforturilor sale cu siguranță sunt o dovadă a imensei sale iubirii, angajament și slujire a lui Isus Cristos.
Această sărbătoare a acestui episcop armean din Sebaste, a sfântului Blaziu, e cunoscută în lumea întreagă pentru obiceiul ei antic de binecuvântare a gâturilor. Două lumânări lungi sunt ținute la gât în timp ce preotul recită o scurtă rugăciune, Prim mijlocirea sfântului Blaziu, episcop martir, să te elibereze Dumnezeu de toate bolile de gât și de orice alt rău.
De ce oare păstrăm o astfel de tradiție în această zi? E o coincidență fericită ca această sărbătoare să urmeze imediat după cea a întâmpinării Domnului când se binecuvântează și lumânările, însă principalul motiv este acela că, pe când acesta se afla întemnițat în timpul persecuției împăratului Diocletian, sfântul Blaziu a devenit cunoscut pentru abilitatea lui de a-i vindeca pe cei bolnavi care veneau la el. Unul dintre pacienți lui a fost acel vestit băiețel despre care tocmai am zis, care se înecase cu osul de pește.
Credincioși care veneau la sfântul Blaziu erau atrași de el fiindcă, după cum putem citi și la breviarul din această zi, erau atrași de sfințenia lui. Acesta este mesajul cel mai important al sărbătorii de astăzi și al devoțiunii legată de ea. Sfințenia vieții sale a fost cea care i-a tras pe alți la Domnul, la Cristos. Prin pietatea și devoțiunea sa personală, alți au putut să vadă dincolo de intelectul său, de puterea fizică și chiar de înalta demnitate a oficiului său episcopal, pe Cristos, motiv și pentru care au fost atrași la Cristos. Astfel să cerem astăzi, mijlocirea sfântului episcop Blaziu, pentru ca noi să fim eliberați de toate bolile de gât. Să îl rugăm ca să ne ajute să fim eliberați de tot ceea îi împiedică pe alți să îl vadă pe Cristos în noi, pentru ca și noi, asemenea sfântului episcop, să îi aducem pe ceilalți la bucuria unei vieți trăite în comuniune cu Biserica, și la mântuirea ce este oferită de Cristos. Amin
