Gen 9,8-15
1Pt 3,18-22
Mc 1,12-15
Am dat zilele acestea de o povestioară destul de amuzantă despre un băiat tânăr care era mereu deranjat de unele gânduri necurate. Simțindu-se tulburat, s-a dus să se consulte cu un preot. Nu îți fă griji, i-a spus preotul aceste gânduri trec prin mintea noastră fără să vrem. Ele nu sunt un păcat. Ci sunt doar ispite. Însă în momentul în care le dai curs și fizic, atunci ele devin un păcat fiindcă cedezi și le săvârșești. Așa că te întreb, Le pui și în practică? Nu părinte! Eu nu le plac. Lor le place de mine, a răspuns băiatul imediat.
Ispitele sunt realități ale vieții și sunt extrem de prezente în noi. De exemplu, ispita de a fura, de a supraevalua comoditățile noastre, mita, zgârcenia, popularitatea și multe altele asemenea. Ele devin păcat doar dacă noi începem să le dăm curs, și acela e momentul în care ne vom afla în adevărate probleme.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre ispitirea lui Isus, după botezul său în râul Iordan. Ispita este o luptă, un zbucium, o competiție, o dispută și un argument. Ea este o criză psihologică, politică, psihică și spirituală, în Biserică, parohie, societatea, în organizații, dar mai ales în persoane. Ispitele sunt atât de puternice mai ales în acele momente în care ne simțim deprimați, izolați, frustrați din cauza că nu știm ce să facem când ne aflăm în acea stare de instabilitate emoțională.
Ispitele mereu vor fi prezente fiindcă există un Dumnezeu dar există și diavol, trup și suflet, spirit și carne, iubire și iubire pervertit, îngeri buni și răi, bine și rău, virtute și viciu, sacru și profan, Cristos și anti-Crist.
Cea mai mare victorie a celui rău e aceea de a ne convinge că el nu există, iar tot ceea ce am menționat până acum sunt simple dicotomii și dualisme ale filosofiilor antice și medievale. De aceea, e bine și recomandat ca noi să începe această primă Duminică a Postului Mare prin a ne reaminti cine sunt dușmani noștri, că ei au declarat război împotriva noastră și cărora noi trebuie să le declarăm război. La botez cu toți am promis solemn că îl vom respinge pe satana și toate faptele lui, dar mai ales toate promisiunile sale goale.
În evanghelie putem vedea cum elemente precum antrenamentul, disciplina și pregătirea joacă un rol proeminent în relatarea ispitiri. De exemplu, suntem de părere că e o adevărată crimă să trimiți un soldat la război fără antrenamentul de bază sau să trimiți un doctor în sala de operație fără școala necesară. Și totuși, noi tot spunem că suntem capabili să mergem împotriva satanei an de an fără a lua în serios timpul Postului Mare. Doar dacă ne vom antrena, și pregăti an de an pentru a ne întări pe noi înșine nu vom ajunge să devenim moi și delăsători cu noi înșine. Se pare că cu toți avem tendința de a minimiza eforturile noastre și să alegem calea cea mai ușoară ori de câte ori avem ocazia.
În cadrul unei competiții Miss Univers, una din candidate fusese întrebată Dacă ar fi să alegi un om de soț, ce tip de om ai prefera, unul inteligent, unul bogat sau unul puternic? Aș alege unul inteligent, a răspuns aceasta, fiindcă dacă este un om inteligent, atunci va deveni cu siguranță unul bogat și puternic.
Răspunsul ei a fost unul aparent bun așa că a obținut nota cea mai mare și a câștigat concursul. Și totuși, nu avem cum să nu ne întrebăm, poate un om inteligent să îi asigure fericirea în viață? Dacă a fi inteligent e țelul final a toate, atunci cum de Cristos nu a cedat ispitei, din moment ce cedarea era calea cea mai ușoară în misiunea sa? Dacă a fi bogat este cheia fericirii, de ce Cristos s-a născut într-o familie săracă? Nu putea oare să se nască într-o familie bogată?
Acesta e tocmai motivul pentru care biserica ne oferă o formă de disciplină, cu scopul de a ne întări pe noi înșine. Antrenamentul Postului Mare constă în, rugăciune, post, și abstinență. Dacă rămânem și suntem fideli acestei discipline, atunci îl vom încheia schimbați în mai bine și vom avea privirea îndreptată spre o fericire mult mai înaltă decât cea oferită de bunurile materiale, adică Isus Cristos.
Se spune că la un moment dat Satana și-a chemat cei trei îngeri ai săi de încredere la o întâlnire extrem de importantă. El i-a întrebat cum să ispitească și să convingă oameni să vină în împărăția sa. Primul înger a sugerat, Le voi spune oamenilor că nu există Dumnezeu. Însă mulți oameni merg la biserică pentru a se ruga și pentru a participa la sfânta Liturghie, a răspuns satana. Al doilea înger a sugerat și el din nou, Le voi spune că nu există iad. Nici asta nu va ține fiindcă mulți din ei deja au parte de iad încă de pe pământ. Așa că al treilea înger și-a oferit propria sa sugestie, Le voi spune că au destul timp. Iar satana la felicitat și i-a spus că asta e o sugestie minunată.
Cu toți avem o boală numită obiceiul amânări. Adică avem tendința de a face mai târziu ceea ce putem face astăzi. De a nu folosi timpul cum trebuie. Această continuă amânare este adevărata ispită dar și cea mai mare. Ea este tactica satanei, de a ne face să amânăm totul.
Unele remedii împotriva ispitelor ar putea fi și următoarele:
- Vigilența și rugăciunea: Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! spune Domnul (Mt 26,41).
- Spovada deasă și participarea la sfânta Liturghie cu împărtășanie.
- Devoțiunea față de preasfânta Fecioară Maria și de sfinți îngeri păzitori.
Deja ne aflăm în timpul Postului Mare. Postul Mare este un timp în care noi va trebui să luăm o decizie cu adevărat profundă. Acest timp ne provoacă și ne testează credința în Dumnezeu și ne ridică mai presus de slăbiciunile și ispitele noastre umane. Amin
