In 5,17-30
Autoritatea divină a Fiului
Un autor necunoscut avea o reflexie foarte frumoasă asupra a ceea ce are să facă Dumnezeu numită Asta e Dumnezeu. Iată unele lucruri pe care le-a spus, Vi s-a întâmplat să stați pur și simplu și dintr-o dată să simți că trebuie să faci ceva drăguț pentru cineva la care ții? Asta e Dumnezeu! El îți vorbește prin Duhul Sfânt. V-ați simțit vreodată rău și că nimeni din jur nu dorește să vorbească cu voi? Asta e Dumnezeu! El dorește ca noi să vorbim cu el. Ați primit vreodată ceva minunat pe care nici măcar nu l-ai cerut? Asta e Dumnezeu! El cunoaște dorințele inimii.
Textul evangheliei de astăzi ni-l prezintă pe Dumnezeu în mod esențial ca un Tată. De opt ori în aceste 14 versete vedem cum Isus îl numește pe Dumnezeu, Tată. La un moment dat chiar face și o afirmație destul de uimitoare care cu siguranță a revoluționat pentru totdeauna imaginea noastră a lui Dumnezeu, De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, (v.22). Tatăl nu judecă pe nimeni asta e Dumnezeu. Judecătorul nostru va fi Isus care și-a dat propria viață pentru noi. Așa că întrebarea e, cum putem noi continua să trăim în frică?
Cineva spusese că tați încep să dispară din lume. Mulți din ei devin invizibili pentru propriile lor familii. Își părăsesc casele înainte ca copii să se trezească. Se întorc acasă când copii lor deja se întorc înapoi în pat. Doar dacă tați fac un efort special ei vor reuși să își vadă măcar copii. Ba chiar sunt și desene animate care arată că tați sunt nebuni, absurzi și figuri inepte.
Unul din multele motive principale pentru care avem imagini negative despre Dumnezeu e tocmai tendința noastră de a-l identifica cu oameni spre care privim, precum tați, care au sau au devenit figuri de neiubit. Avem tendința să credem că Dumnezeu are să ne trateze după cum ne tratează proprii noștri părinți. Și totuși, multe studii făcute asupra dezvoltării imaginii oamenilor despre Dumnezeu ne arată că nu e chiar atât de simplu. Cineva spusese că un psiholog a descoperit că această dezvoltare spirituală a imaginii lui Dumnezeu e mai mult un proces emoțional decât unul intelectual. Iar asta se datorează imaginilor noastre negative a lui Dumnezeu ce sunt adesea înrădăcinate în durerile emoționale și tiparele distructive ale legăturii cu oameni pe care îi purtăm cu noi din trecutul nostru. Imaginați-vă o fetiță de șapte ani care nu a cunoscut nimic altceva decât respingerea și abuzul din partea tatălui său pe care ea îl iubea enorm. Apoi, la o oră de religie ea a învățat că Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc. Ce percepție a Lui credeți că va avea? Bazându-se pe experiența cu tatăl ei natural, ea îl va vedea pe Dumnezeu ca pe cineva instabil, care respinge și care abuzează și în care nu se poate încrede. Gândiți-vă la câteva moduri în care imaginea noastră a tatălui nostru ar fi putut afecta percepția noastră a lui Dumnezeu care la rândul ei afectează imaginea noastră de sine. Dacă acesta este cazul, părinți din zilele noastre, tați mai ales, au nevoie de ajutor, susținere și să nu fie ridiculizați și învinovățiți.
În încheiere aș dori să vă invit să reflectăm asupra acestui mesaj ce provine de la un autor necunoscut intitulat, Învață prin exemplu. Și spunea,
El învață blândețea prin a fi atent și grațios chiar și acasă.
El învață răbdarea prin a fi gentil și înțelegător din nou și din nou.
El învață onestitatea prin a-și ține promisiunile față de familia sa chiar și atunci când costă.
El învață curajul prin a trăi fără frică cu credință în toate circumstanțele.
El învață dreptatea prin a fi drept și prin a-i trata pe toți în mod egal.
El învață ascultarea față de Cuvântul lui Dumnezeu prin precepte și exemple prin citire și rugăciuni zilnice cu familia sa.
El învață iubirea față de Dumnezeu și Biserica sa când își duce familia în mod regulat la sfintele Liturghii.
Pașii lui sunt importanți fiindcă urmează și alți. Amin
