In 11,45-56
Sesiunea Sinedriului
George W. Truett a spus la un moment dat că Să cunoști voința lui Dumnezeu este cea mai mare cunoaștere! Să faci voința lui Dumnezeu este cea mai mare realizare!
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum dușmani lui Isus sunt tot mai determinați să îl ucidă. Această determinare a lor provenea de la afirmația marelui preot Caiafa, că pentru a putea salva poporul de la ocuparea Ierusalimului de către armatele Romane, și pentru a putea opri mulțimea din a crede în el, e mai bine ca el să moară. Popularitatea lui ar putea rezulta într-o revoltă armată îndreptată împotriva Romei, ceea ce însemna vărsare de sânge. Prin moartea lui Isus poporul ar fi salvat. Și îl vom auzi pe Caiafa spunând, este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam”. Caiafa se aseamănă cu acel revoluționar francez care spusese că Ce este mai important, țara sau regele? Această abordare a sa este și un alt fel de a spus că scopul scuză mijloacele. Însă cu toți știm că moartea lui Isus nu a prevenit armatele Romane din a veni și din a distruge cetatea și templul.
Era o convingere și credință iudaică ca atunci când un mare preot cerea sfatul lui Dumnezeu pentru popor, Dumnezeu era cel care vorbea prin el. Ce ironie dramatică ca profețiile lui Caiafa că Isus trebuie să moară pentru popor și pentru națiune. Iar asta fiindcă profetul Ezechiel din Vechiul Testament a vestit faptul că Dumnezeu avea să stabilească un singur popor, un singur ținut, un prinț și un sanctuar pentru totdeauna. Sfântul evanghelist Luca adăugase în evanghelia sa la acest episod profeția lui Caiafa că Isus va aduce laolaltă toți copii lui Dumnezeu. Un lucru e clar, că Isus a venit pentru a-și da viața pentru mulți, pentru a ne salva, pentru a duce a îndeplinire voința Tatălui și misiunea sa. Iar pentru a îndeplini asta, Isus nu s-a lăsat învins de frică ori de aceste opuneri, în a duce la îndeplinire voința lui Dumnezeu. Dar noi, permitem noi frici și opunerii să ne rețină din a face voința lui Dumnezeu?
Un autor necunoscut a spus că voința lui Dumnezeu pentru noi este:
Sfințirea este voința lui Dumnezeu pentru voi, evitarea imoralității sexuale și a necurăției este voința lui Dumnezeu pentru noi (1Tes 4,1-8); a trăi înțelept este voința lui Dumnezeu pentru noi (Ef 5,15-21); ne-conformarea, schimbarea, și reînnoirea este voința lui Dumnezeu pentru noi (Rom 12,1-2); bucuria continuă, rugăciunea neîncetată și constanta recunoștință este voința lui Dumnezeu pentru noi (1Tes 5,16-18).
Siguranța este voința lui Dumnezeu pentru noi (In 6,38-40).
Slujirea este voința lui Dumnezeu pentru noi (Ef 6,5-9; 1Pt 5,2).
Suferința este voința lui Dumnezeu pentru noi (1Pt 3,17; 1Pt 4,19).
A trăi o viață creștină înseamnă să facem ceea ce a făcut Cristos. Înseamnă să acționezi mereu în iubirea față de frați și surorile noastre și de a te preocupa mereu de binele lor fizic și spiritual după cum a făcut și Cristos fiindcă aceasta este voința lui Dumnezeu. Așa că întrebarea e E oare viața noastre așa? Noi nu facem aceasta pentru binele și beneficiul nostru pământesc ci spre viața spirituală și binecuvântările împărăției cerurilor, dar mai presus de toate pentru a face voința lui Dumnezeu. Va trebui să dorim să ne întărim credința noastră și a lor, de a continua să trăim asemenea ramurilor ce aduc roade.
În încheiere vă invit să ascultăm și să reflectăm această rugăciune a lui Bobby Richardson, un fost jucător de la New York Yankee, de la o întâlnire a Atleților Creștini. Această rugăciune a lui este una clasică prin scurtimea și intensitatea ei. Ea suna cam așa. Doamne, voința ta, nimic mai mult, nimic mai puțin nimic altceva. Amin
