Cântec: În rana coastei tale…
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
Preot
Sf. Euharistie este culmea iubirii lui Dumnezeu. Este bogăția cea mai mare pe care Dumnezeu în nespusa sa iubire și bunătate apus-o la îndemâna oamenilor. Este hrana prin care Dumnezeu ne dă viața veșnică. Numai în jurul Sf. Sacrament, noi înțelegem că suntem frați între noi. Sf. Euharistie ne vorbește despre Isus care și-a dat viața din dragoste și aici învățăm că și noi trebuie să ne dăruim, să ne jertfim, să-i ajutăm pe alții, să-i iubim și pe dușmanii noștri chiar și atunci când îi cunoaștem cine sunt
Euharistia este darul făcut de Tatăl Bisericii și prin Biserică, lumii întregi. Euharistia este puterea Duhului Sfânt. Euharistia este prezența lui Cristos Mântuitorul. Cristos este cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor, este prezent în misterul pâinii și al vinului care se schimbă în Trup și Sânge în mod adevărat, real, substanțial. Euharistia este comuniunea lui Cristos cu noi: uniți cu gestul său total de dăruire devenim și noi toți o jertfă plăcută lui Dumnezeu. euharistia este iubire devenită misiune: consumând Sângele vărsat pentru iertarea păcatelor, Biserica se oferă cu Cristos pentru viața lumii.
Tatăl Nostru…
*scurt moment de tăcere
Copil 1
Cred în Dumnezeu Tatăl, atotputernicia iubirii.
El este Creatorul cerului și al pământului, al întregului univers,
Cu toate misterele lui;
Al acestui pământ pe care trăim,
Al astrelor spre care călătorim.
El ne cunoaște din veșnicie și nu uită niciodată
Că am fost creați din pulberea pământului
Și că, într-o zi, asemenea pulberii, ne vom întoarce la El.
Cred în Isus Cristos,
Fiul preaiubit al Tatălui.
Din iubirea pe care a avut-o pentru noi toți,
El a voit să împărtășească cu noi
Istoria noastră, existența noastră.
Cred că Dumnezeu a vrut să fie,
Și într-un fel uman, Dumnezeu pentru noi.
A locuit ca om în mijlocul nostru,
Lumină în întuneric.
Dar întunericul nu l-a cuprins.
Noi l-am ucis pe cruce.
El a murit și a fost îngropat.
El însă i-a încredințat lui Dumnezeu ultimul cuvânt
Și a înviat o singură dată.
A spus că va merge să ne pregătească un loc
În casa Tatălui său, unde locuiește acum.
Cred în Duhul Sfânt,
Domnul și de viață dătătorul.
Pentru profeții care sunt în mijlocul nostru,
El este limbă, putere și foc.
Cred că toți, împreună, suntem pelerini,
Chemați și adunați laolaltă
Pentru a deveni poporul sfânt al lui Dumnezeu,
Pentru ca eu să dau mărturie despre eliberarea de rău,
Despre datoria de a lucra pentru dreptate
Și curajul de a iubi.
Cred în viața veșnică,
În iubirea care este mai puternică decât moartea,
Într-un cer nou și un pământ nou.
Și cred că pot să sper
Într-o viață trăită cu Dumnezeu și împreună cu ceilalți
Pentru veșnicie:
Mărire lui Dumnezeu și pace oamenilor. Amin!
Bucură-te Marie…
*scurt moment de tăcere
Tânăr 1: S-a lăsat noaptea, Doamne.
Oare ești aici, în noaptea mea?
Lumina ta s-a stins și razele ei, aruncate asupra oamenilor și asupra lucrurilor, au dispărut.
Totul a devenit cenușiu, totul ni se pare întunecos ca și natura, când ceața deasă înghite soarele și se așterne încet pe pământ.
Totul devine un efort, totul devine greu, apăsător și molcom.
Dimineața, somnul mă toropește și îmi ascunde ziua care-mi stă în față.
Aș vrea să dispar, să mă mistui, și-mi doresc moartea: vreau să fiu dat uitării.
Aș vrea să plec departe.
Să fug.
Să alerg
Oriunde, numai să scap.
Dar de cine vreau să scap?
De tine, Doamne, de alții, de mine, nu știu.
Dar vreau să plec.
Să fug.
Mă clatin ca un bețiv,
Gonit prostește de forța obișnuinței.
Repet mereu aceleași gesturi, deși știu că totul e în zadar.
Merg, cu toate că știu că pașii nu duc nicăieri.
Vorbesc, dar cuvintele mele răsună înspăimântător de goale, căci știu că numai urechile trupului le vor primi și nu vor apuca să ajungă la înălțimea sufletelor.
Ideile mi se învârt în cap, până și gândul mă doare.
Cuvintele ies din matca lor și nu servesc la nimic.
Mă bâlbâi, roșesc și sunt ridicol.
Mi-e rușine; observă asta și alții.
Doamne, oare nu-mi pierd mințile?
Sau ești tu cel care dorește acest lucru?
Dar toate astea nu ar fi nimic dacă nu aș fi singur.
Sunt singur.
m-ai dus departe, Doamne, până acum te-am urmat cu încredere pentru că mergeai alături de mine.
Dar iată că în plin deșert, în bezna nopții, deodată tu te faci nevăzut.
Te strig, dar tu nu-mi răspunzi.
Te caut îngrozit, dar nu te găsesc nicăieri.
Am renunțat la toate, am rămas singur.
Absența ta mă face să sufăr.
Doamne, e noapte.
Ești aici, Doamne, în noaptea mea?
Unde ești?
Mă mai iubești?
Nu te-ai plictisit încă de mine?
Doamne, răspunde-mi!
Răspunde-mi!
Slavă Tatălui…
*scurt moment de tăcere
Adult 1
Conștienți de multele greșeli care ne apasă sufletul și de neputința noastră în a duce la îndeplinire tot ceea ce ne propunem, să-i cerem ajutorul Domnului și Învățătorului, rugându-l cu încredere:
R. Iartă-ne Doamne, iartă-l pe poporul tău
și în vecie nu te supăra pe noi.
Înainte de toate, Doamne, te rugăm și noi împreună cu apostolii: spală-mi nu numai picioarele ci și mâinile și capul”. Suntem atât de slabi încât la prima adiere ne pierdem și puțina curăție pe care o avem. Dă-ne mai multă fermitate și siguranță și ajută-ne să rămânem mereu tari în încercările și dubiile care ne macină sufletul. R.
Implorăm, de asemenea, de la bunătatea ta tăria de a ne putea mărturisi întotdeauna și în orice loc credința noastră. Știi prea bine că lumea de azi nu ne ajută deloc în această privință și că ne e foarte greu s-o facem fără a deveni ridicoli în ochii multora. Fă să fim mereu curați, să avem mereu parte de tine, să nu ne sfiim în a ne declara prietenii tăi și dă-ne curajul ca în urma întâlnirii cu tine, să le putem spune tuturor: „Dumnezeu există, eu l-am întâlnit”. R.
Nu-ți cerem, Învățătorule, o credință comodă. Nu vrem să ne ascundem în spatele faptelor noastre de credință și să credem că astfel suntem niște eroi și creștini adevărați. Dorim să fim o flacără care arde de iubirea ta, iar dacă asta presupune jertfă și renunțare, suntem gata să le acceptăm. Ajută-ne să descoperim întotdeauna care este planul tău cu noi și dă-ne puterea de a-l urma, să fim gata în orice moment să facem ce ne-ai făcut tu nouă. R.
Te mai rugăm, Doamne, și pentru toți aceia care sunt în îndoială sau indiferență și nu au curajul sau nu vor să te lase să intri în viața lor. Ai milă și de aceștia, și dacă ei nu vor să te caute, vino tu în întâmpinarea lor și transformă-le inima. R.
Tatăl Nostru…
*scurt moment de tăcere
Cântec: Ce plăcut e Doamne sfinte…
Copil 2
Mă rog și pentru toți acei ce-n lume
vor crede-n mine prin al lor cuvânt,
Mă rog ca toți să fie una, Tată,
așa cum eu cu tine una sunt.
Mă rog ca ei în noi să fie una,
să creadă lumea că tu m-ai trimis.
Eu le-am dat slava care tu mi-ai dat-o
ca ei să fie una-cum ai zis.
…vreau, Tată, ca acolo unde eu sunt
să fie și ei câți m-au cunoscut
să-mi vadă slava care tu mi-ai dat-o
căci m-ai iubit înainte de-nceput.
…Eu le-am făcut știut al tău sfânt nume
și încă-1 voi mai face cunoscut
că-n veci iubirea ta în ei să fie
și eu să fiu în ei deplin văzut.
Bucură-te Marie…
*scurt moment de tăcere
Tânăr 2:
Era într-o duminică obișnuită, la liturghia tinerilor. Cald, toropeală, corul cânta agale. Liturghia a decurs normal. A venit momentul împărtășaniei și, acolo, tot normal, s-a format un șir abia vizibil cu ochiul liber la care s-au aliniat cei care se numesc bisericoși, ceilalți, tinerii normali, privindu-i cu compătimire. După liturghie, părintele s-a decis să mai rupă puțin monotonia și, discutând cu tinerii, a conceput o cateheză ad hoc. I-a întrebat: „Voi credeți în Isus Cristos?” „Sigur”, i-au răspuns în cor. „În Isus Cristos, cel pe care-l cunoaștem din Noul Testament?” „Bineînțeles, altul nu există!”, s-au dovedit din nou experți tinerii. „Și unde este prezent acest Isus Cristos?” „În cer”, au zis unii. „Numai acolo?”, a insistat părintele. „Nu, mai e prezent și în Sfânta Împărtășanie”, au precizat alții. „Sunteți siguri că în Sfânta Împărtășanie e prezent Fiul lui Dumnezeu, la fel de Veșnic ca si Tatăl, care s-a coborât din cer și a pătimit ca noi să fim mântuiți?” „Da, suntem siguri”, l-au aprobat din nou cu toții. „Cum, chiar sunteți siguri că Dumnezeu, pe care-l caută atâția, la care se roagă atâția, despre care s-au scris așa de multe biblioteci, pe care l-au așteptat milenii întregi oamenii, la care s-au dus toți înaintașii noștri, Dumnezeul acesta poate fi găsit la noi în biserică?” „Noi așa zicem”. Atunci părintele a continuat: „Câți v-ați împărtășit astăzi?”
S-a lăsat tăcere, așa cum tăcere s-ar lăsa dacă s-ar repeta și la noi aceeași cateheză după fiecare liturghie de duminică.
Doamne Isuse, această tăcere ne spune mai multe lucruri despre noi înșine. Ne spune mai întâi cât de mult ne mințim pe noi înșine. Spunem cu toții că suntem însetați de Dumnezeu, că am vrea să te găsim, că am vrea să cunoaștem mai multe despre tine, că am vrea să aflăm adevărul despre tine, că am vrea experiențe spirituale. Și atunci ne punem întrebări, vorbim cu prietenii, venim la cateheze, ascultăm predici, ne rugăm în taină, mai citim poate și cărți, o facem pe-a deștepții la ora de religie inventând întrebări încuietoare. Te căutăm în așa de multe feluri și în atât de multe locuri și ne plângem că e greu, că ești ciudat, că ești prea invizibil, că nu ne dai îndeajuns de multe semne, că ești doar în cer, iar noi pe pământ, când de fapt lucrurile sunt așa de simple. Ca să te găsim trebuie să facem un singur lucru: să venim în fața tabernacolului. Ca să te avem, trebuie să facem un singur lucru: să venim la împărtășanie. Pentru că tu aici ești, Doamne. Nu în cărți, nu în mințile oamenilor, nu în răspunsul unei întrebări, ci aici în Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie. Și ori de câte ori ocolim acest loc, ori de câte ori ne încăpățânăm să căutăm în altă parte, nu facem altceva decât să ne mințim pe noi înșine. Pentru că noi știm că tu ești aici. Știm prea bine ce înseamnă Sfânta Împărtășanie. Dar ne prefacem că nu am auzit.
Auzim adesea în jurul nostru: de ce trebuie să mergem la biserică, când Dumnezeu e pretutindeni. Mă pot ruga și acasă. Iată motivația pentru care un creștin matur și conștient vine cât poate de des la biserică. Vine pentru că el crede în Euharistie. Vine pentru că el știe că Isus Cristos nu e prezent în Euharistie nici la el acasă, nici pe stradă, nici pe munte ori mare, ci doar în biserică unde există un preot care să celebreze Euharistia.
Slavă Tatălui…
*scurt moment de tăcere
Adult 2
Între sclipiri de-oțel severe, urca Isus, cu umeri grei,
privind mâhnit cu ce durere Îl tânguiau bărbați, femei.
“O, fiicelor, de ce vă strângeți plângând de mila Celui Drept?
Mai bine pentru voi să plângeți și pentru pruncii de la piept.
Căci dacă azi copacul verde e frânt sub fierul ne-ndurat,
cu cât mai hotărât va pierde osânda grea pe cel uscat?”
Dar vorbele pe vânt zburară. Și lacrimile iar s-au strâns.
Trudiții pași din nou urcară între batjocură și plâns.
Pilat, Irod, Ierusalimul, soborul sfintei cârmuiri,
vai, nimeni nu vedea sublimul dumnezeieștii dăruiri.
Cei mari erau orbiți de-ambiții; cei mici de Lege-mpovărați.
Un impostor vedeau slăviții; o victimă, cei întristați.
Isus putea să strige: “Eli, arată-Mă din nepătruns!”
Și-n locul “omului durerii”, în locul Mielului străpuns,
cei din sobor și cei din gloată, privind același trist tablou,
ar fi văzut în El deodată pe cel mai ´nalt, mai sfânt erou!
Dar nu, Isus purta o haină de victimă și impostor.
Ce om ar fi păstrat în taină atâta slavă și-atât dor?
Era a doua bătălie. Isus, nemuritoarea Stea,
trecea în sfânta-I măreție ce nimeni, nimeni n-o vedea.
Tatăl Nostru…
*scurt moment de tăcere
Cântec Tu care te numești Iubire…
Copil 3
Doamne Isuse Cristoase, tu i-ai iubit pe Iosif și pe Maria și ai fost ascultător față de ei. Prin cuvintele și exemplul tău ne-ai învățat ca și noi să facem la fel. Ajută-ne să-i iubim și să-i respectăm pe părinți, mai ales că fac atâtea lucruri frumoase pentru noi. Dă-le sănătate și multă putere de muncă. Dă-le o inimă răbdătoare și luminează-i ca să ne înțeleagă atunci când greșim. În familiile în care nu există înțelegere, ajută-i să se înțeleagă, acolo unde există suferință din cauza lipsurilor sau a bolilor, dă multă răbdare, acolo unde tu nu ești primit, ajută-i să înțeleagă că fără tine nu se pot mântui. Ajută-i, o, Isuse pe toți copiii din lume să fie iubiți și acceptați de tata și de mama lor, ajută-i pe frați să se înțeleagă între ei, iar atunci când părinții vor ajunge la adânci bătrânețe să fie fericiți de copiii lor. Dă-le tuturor părinților multă credință și multă răbdare. Amin.
Tatăl Nostru…
*scurt moment de tăcere
Tânăr 3
N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară?
Chiar eu?… Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
Dar tu? Tu, cel mai tânăr? – Eu stau lângă Stăpân…
De câte ori nu ți s-a adresat această întrebare, de câte ori ți s-a ivit, tinere, ocazia să îți pui ștergarul, să te apleci, să îți ajuți aproapele și ai spus nu? Da, tu, de câte ori ai crezut că nu poți să faci nimic pentru Isus, pentru aproapele tău? Sunt sigură că au fost momente în care ai spus: dar de ce eu? Eu nu am timp, eu trebuie să învăț, am examene, eu nu am bani să îl ajut, eu nu am cum să fac acum ceva pentru el sau ea, plus de asta, sunt atâția care ar putea face ceva și nu fac, deși sunt mai în măsură ca mine. Eu nu pot să ajut, cel puțin nu acum, poate când voi avea timp și alte resurse, voi ajuta. De ce să îmi pun eu ștergarul, Isuse, eu sunt tânăr, să facă cei mai mari decât mine acest lucru, îl voi face și eu la rândul meu, dar nu acum. Lasă, am să fac mâine, am să ajut când voi avea, am să mă spovedesc luna viitoare, am să mă rog și am să merg mai des la biserică atunci când voi fi bătrân. Acum sunt tânăr, am alte preocupări, acum trebuie să mă gândesc la viitorul meu.
Te întreb: cum crezi că arată viitorul tău dacă Dumnezeu nu este acolo? Lași pe mâine ce poți face azi? Dar de ce nu respiri mâine și pentru azi, doar ești tânăr, nu? Ai tot timpul din lume! Delăsarea, amânarea: îți sunt cunoscute aceste două cuvinte? De câte ori nu ai amânat momentul în care să te reîntorci la Cristos? Câte momente nu au fost în care ti-ai lăsat sufletul să zacă în mocirla păcatului din lâncezeală spirituală? Trăim în secolul vitezei, în care tot accentul este pus pe aici și acum, să trăim clipa. De ce acest aici și acum nu poate fi valabil și pentru viața noastră spirituală? Hai să ne rugăm, aici și acum; hai să ajutăm, aici și acum; hai să regretăm răul făcut, aici și acum; să îi cerem Răstignitului iertare, aici și acum; să iertăm și noi, aici și acum; să facem și noi măcar un mic sacrificiu, aici și acum; să iubim mai mult începând din acest moment; să nu mai lăsăm pe mai târziu, nici pe mâine, nici pe când vom fi bătrâni. Cristos vrea tineri ai prezentului, vrea tineri dispuși să se jertfească cu el aici și acum. NIMIC NU SE PRETINDE, TOTUL SE MERITĂ! Fii tânărul prezentului care trăiește aici și acum pentru Cristos și care merită jertfa pe care Mântuitorul a făcut-o și pentru tine.
*scurt moment de tăcere
Adult 3
Bune Isuse, Tu n-ai voit să ne lași orfani, ci, plin de iubire, ai orânduit Sf. Euharistie în timpul Cinei de Taină, ca să te jertfești neîncetat pe altarele noastre și să fii prizonierul iubirii în Tabernacol. Câtă dragoste și recunoștință Ți se cuvine pentru aceasta! Dar eu Ți le dau?…Cât de nerecunoscător sunt eu față de Tine și cât de mult Te supăr prin păcatele mele, îndepărtându-mă de Tine. Îți mărturisesc numai cu buzele că te iubesc, pe când inima mea e departe de Tine! De câte ori, preabune Isuse, ca și alții, am uitat că Tu ești Dumnezeul atotputernic și că, păcătuind, mă ridic împotriva Ta? De câte ori, pentru un folos trecător, pentru o plăcere oprită, am rupt prietenia cu Tine și am trecut de partea diavolului? M-am lepădat de Tine din frică față de oameni!
Umple-mi inima de teama judecății Tale și stârpește din ea frica și rușinea de oameni când e vorba de împlinirea poruncilor și a sfintei Tale Voințe. Iar de voi avea nenorocirea să Te supăr vreodată, aruncă-Ți privirea milostivă asupra mea și zguduie-mi inima până în adâncul ei ca să plâng amar, asemeni lui Petru, păcatele și necredința mea! De aceea, Te rog să întipărești adânc chipul Tău sfânt în inima mea, cum l-ai întipărit în năframa miloasei Veronica, ca să nu te mai uit și să nu te mai supăr niciodată prin vreun păcat de moarte.
Când Te privesc Isuse, purtându-ți cu răbdare crucea, îmi amintesc de cuvintele Tale „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze”. Dar mi-e teamă, Doamne de crucea pe care mi-o dăruiești. Alungă-mi teama și ajută-mă Isuse să-mi duc cu răbdare crucea și, asemeni lui Simon din Cirene să învăț a Te cunoaște și a Te iubi din ce în ce mai mult.
Bucură-te Marie…
*scurt moment de tăcere
Cântec În fața Ta, Isus iubit…
Copil 4
Isuse, afară începe a se însera de-al binelea,… iar noaptea e tot mai întunecată. Am văzut multă lume venind spre biserică, dar nu prea știam, și nici nu știu, de ce. Cu siguranță s-o fi întâmplat ceva! Nu puteam rezista forfotei care se crease pe stradă, și prin urmare, am luat-o și eu spre Biserică. Când am ajuns aici am văzut multă lume: bărbați și femei, copii și tineri, bătrâni și adulți. În biserică nu mai aveai loc nici măcar ca să arunci un ac. M-am așezat și eu în rândul curioșilor și am vrut să văd ce se întâmplă. De fapt, am stat cu gura căscată mai toată Liturghia,… așa cum fac mai tot timpul când vin la biserică. Dar, în seara aceasta parcă a fost ceva special: era mai multă lume, altarul era altfel împodobit, preoții mai mulți, am auzit și toaca, iar de la un moment dat mi se pare că s-a stricat orga. Ca să nu mai spun și despre predică, care diferea mult de cele din timpul anului. Ce-i drept, mi s-a părut destul de greoaie pentru mintea mea de copil. Cu siguranță părinții mei au înțeles ceva,… astfel încât să-mi poată povesti când mă voi întoarce acasă. Dar, totuși, ceva m-a lovit. Nu mă pot întoarce acasă fără ca să înțeleg motivul pentru care atâta lume a participat astăzi la Liturghie, motivul pentru care astăzi s-au împărtășit aproape toți cei prezenți în biserică, motivul pentru care noi copiii am coborât la subsol pentru a face o oră de adorație.
Isuse, eu sunt prea mic pentru a înțelege unele lucruri, dar să știi că sunt lucruri pe care le înțeleg și eu. Iar în seara aceasta înțeleg că cineva mă iubește, că nu sunt singur, că cineva suferă în locul meu, că pe cineva îl deranjează păcatul meu, că viața mea nu este lipsită de sens, că doar Iubirea este cea care poate și înțelege toate.
O Domnul meu, în seara aceasta nu pot să-ți spun multe lucruri; simt cum cuvintele mele nu-și mai găsesc rostul; … agonia și suferința ta vorbesc de la sine. Vrea să-ți spun doar un singur lucru. Simt mai mult ca niciodată că trebuie să-ți spun… Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc … mult de tot, Isuse, pentru toate câte le înduri pentru mine. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Slavă Tatălui…
*scurt moment de tăcere
Tânăr 4
Isus pornește la drum cu lemnul crucii în spate și în acest an. O face, deși anul trecut poate că am promis că vom sări precum Iosif să îl ajutăm să o care; că vom vorbi noi cu Pilat și, cu puterea noastră de influență, vom reuși să îl scăpăm de chinurile suferite; că îl vom scăpa de osândire. Dar nu, asta nu se poate… însă am mai promis că ne vom schimba; ne-am regăsit în povara crucii sale de atunci și ne-am luat angajamentul să i-o ușurăm.
Pornește la drum din nou… de ce? Noi am promis…
Slabi suntem! Am reușit să îngreunăm crucea din nou.
El însă „o poartă cu resemnare”. Se uită la fiecare dintre noi și își spune: „Nu șade bine. El doar e mai bătrân”. Chiar el? „El e prea tânăr”. „El stă lângă Stăpân…” Chiar el?… „El nu are vreme. El a făcut de-ajuns”. „Chiar el? Chiar el?”
Da. Se uită la noi și nu ne imploră să îl scăpăm. Se uită la el și găsește în el puterea de a ne face acest „serviciu”. Se uită din nou la noi cu iubire și iar iubirea sa se răsfrânge asupra noastră. Da, pentru fiecare în parte poartă el crucea. Iubirea. Datorită ei, el poate să parcurgă drumul Calvarului an de an.
Iubirea. Datorită ei, el ne iartă, din nou și din nou. Iubirea. Datorită ei, noi ne regretăm greșelile de fiecare dată. Iubirea. Datorită ei dorim schimbare în bine. Din iubire am fost creați, cu iubire ne alimentăm viața de zi cu zi, iubirea este cea care vrem să ne înconjoare fără încetare.
Privește la cerul senin, la Soarele care luminează și încălzește, la florile colorate și parfumate, la libertatea păsărilor care pot străbate imensul văzduh, la frumusețea creației și încarcă-te cu ea, căci iubirea este trăsătura lor comună.
Privește în tine. De iubire ai nevoie. Dacă tu ai nevoie de iubire, atunci și cel de lângă tine are nevoie de iubire. De o iubire necondiționată! Poate fi „prea bătrân”, „prea tânăr”, cu o funcție prea înaltă sau un simplu cerșetor, vesel sau trist, curat sau murdar, artist sau sociolog, om sau… „neom” și împarte iubirea din tine cu fiecare în parte!
învață să te uiți în tine și să te iubești! Nu vei cădea în narcisism! De o iubire sinceră ai nevoie! Caută să-ți valorifici calitățile și să-ți îmbunătățești defectele. Caută să devii un om mai bun cu fiecare minut. Și fă asta cu sinceritate! Conștiința ta personală să-ți fie martor, nu a altcuiva. Oamenii din jurul tău a căror bucurie alimentează propria-ți bucurie au nevoie de o iubire curată, sinceră, neprefăcută.
Isus, deși a simțit cu adevărat spinii care i-au apăsat fruntea, loviturile bicelor, batjocura oamenilor, greutatea lemnului pe umerii săi, durerea pricinuită de cuiele care l-au fixat pe cruce, nu a încetat să iubească și să se gândească la mama sa, la ucenicii săi, la cei care îl înconjurau compătimindu-1 poate, la noi – „noi”, cei de acum 1000 de ani, de 100 de ani, noi, cei de astăzi, ne aflăm aici, și, cu siguranță, nu va obosi să ne iubească cu aceeași intensitate nici pe „noi, cei din viitor”. Exemplul cel mai evident de iubire el este! Să facem ca el, căci el este însuși Dumnezeu.
Tatăl Nostru…
*scurt moment de tăcere
Adult 4 – “Eli!… Eli!…”
Deodată… c-un fior… mulțimea și-a-ntors privirile spre cer.
Un nor umbrise înălțimea? Un fum călătorea stingher?
Ba nu. Dar pe întreaga zare o neagră taină se urzi,
o stranie întunecare, un miez de noapte-n plină zi.
O umbră ceru-ntreg cuprinse ca un potop de lilieci.
Și-ndată soarele se stinse și dispăru ca pentru veci.
În întunericul de smoală porni un vânt fremătător.
Era o noapte ireală ca un sfârșit al tuturor.
Zadarnic gloata de pe culme își ațintea privirea sus,
căci nu erau alți ochi pe lume să vadă ce vedea Isus…
Mai mulți decât nisipul mării, mai repezi ca un uragan,
punând un scut asupra zării din mii de ciucuri de catran,
gigantice oștiri de duhuri, în focul luptei cel mai greu,
se-ngrămădiseră-n văzduhuri între Isus și Dumnezeu.
“Ești vinovat!” striga oștirea. “Da. Vina tuturor căzu.
Dar Tu, purtând nelegiuirea, de toate vinovat ești Tu!
Asupra Ta e-acum minciuna și ura ce-a domnit mereu.
Ești vinovat pe totdeauna și despărțit de Dumnezeu!
Mândria, cugetul fățarnic, pe toate-asupra Ta le-ai luat.
Zadarnic Te mai rogi! Zadarnic! Ești vinovat! Ești vinovat!…”
“Eli! Eli!…” se-aude-n bezne. “Eli! Lama Sabactani!…
Străpuns în mâini, străpuns în glezne și fără Tine cât voi fi?
Eu nu mai sunt decât un vierme privit cu silă și strivit.
Dar cum să uit că-n slăvi eterne Tu M-ai născut și M-ai iubit?
Ci Eu, Adam al înnoirii, Te chem și strig împovărat:
De toată vina omenirii, Părinte, da, sunt vinovat!”
O rază și-a adus cuvântul asupra umilitei frunți.
Se zguduie acum pământul. Se sfarmă stâncile în munți!
S-a despicat catapeteasma și locul tainic s-a deschis!
Și-alungă demonii fantasma. Și șterge bezna ca un vis.
Din nou se luminează bolta. Vibrează soarele-n etern!
A șasea luptă pe Golgota a smuls zăvorul către cer!
Slavă Tatălui…
*scurt moment de tăcere
Cântec În fața Ta, Isus iubit…
Copil 5
Bună seara Isuse!
Plecat cu capul spre pământ, vin tăcut în fața ta, Isus iubit. Obosit după o zi de muncă, în care i-am ajutat pe părinți într-ale gospodăriei, am ajuns acum și eu în fața sfântului altar. O, Domnul meu!
Isuse m-am gândit să scriu și eu o rugăciune pe care să o pot spune la această oră de adorație. M-am întrebat mult timp ce ți-aș putea spune în câteva minute. Am aproape o săptămână de când lucrez la câteva fraze care parcă nu se leagă deloc între ele. Crede-mă! pentru sinceritatea mea. Înainte de a veni la adorație am deschis televizorul. Și ce crezi că am văzut? … În Irak, o mamă împreună cu doi fii sunt uciși de explozia unui automobil capcană. Era o imagine îngrozitoare! … Dar nu s-a terminat aici; imediat am văzut trupurile câtorva zeci de copii uciși, care așteptau ca cineva să-i arunce într-o groapă comună. Am văzut apoi cum oamenii se băteau pentru un pachețel de alimente, pe care îl împărțeau soldații. A intervenit apoi crainicul de televiziune care anunța numărul victimelor din Irak; era un număr uluitor… M-am speriat; credeam că văd un film de groază și am dat să închid televizorul,… dar imaginile păreau tot mai reale. Deodată, scenariul se schimbă: în locul răniților și suferinzilor vedeam pe ecran reclame la cele mai gustoase și apetisante produse, vedeam camere și clădiri luxoase, vedeam nave cosmice care se îndreptau spre lună, iar cineva spunea că în curând omul va începe să locuiască pe lună… M-am enervat și am închis televizorul.
Doamne, nu știu ce să mai cred. Am început să nu mai înțeleg lumea în care trăiesc. Unii trăiesc în lux și bogății, iar alții mor de foame;
Unii s-au săturat de Pământ și vor să se mute pe lună, dar alții sunt victime ale celor puternici.
Nu pot să înțeleg cum pe aceeași stradă bogatul își construiește palate și își cumpără mașini luxoase, iar alături, în casa vecină, săracul moare de foame, frig și singurătate.
Nu pot să înțeleg cum acești oameni participă împreună la aceeași Sfântă Liturghie, își dau pacea și apoi se hrănesc din aceeași hostie.
Nu, Doamne, Nu!,… lumea e prea absurdă! Și câtă indiferență!….
*scurt moment de tăcere
Doamne, acum încep să înțeleg de ce ai tremurat în fața morții!… Înțeleg că deși ești Dumnezeu adevărat ești și om adevărat! Moartea ne îngrozește pe fiecare; dar mai ales atunci când suntem nevinovați, așa cum ai fost tu. Înțeleg de ce ai plâns în Ghetsemani: ai plâns pentru păcatul nostru și al fraților noștri, pentru războaiele noastre din fiecare zi; ucidem cu indiferență și răceală, prin cuvintele și faptele noastre, prin egoism și mândrie, prin neascultare și încăpățânare.
*scurt moment de tăcere
Doamne, te rog un lucru: eu și copiii care suntem aici în biserică, atunci când vom fi mari, să nu fim la fel! Noi să fim mai buni!
Să învățăm să-l iubim pe săracul și pe singuraticul de lângă noi;
Să nu ne dai somn până ce nu ne vom face datoria de creștini;
Să nu putem pune capul liniștiți pe pernă până când nu am împărțit cu cei de lângă noi tot ce avem și tot ce suntem: bucurii și dureri, pâine și lacrimi, suferință și fericire.
Tatăl Nostru…
*scurt moment de tăcere
Tânăr 5
O, Doamne Isuse, cred și prin harul tău voiesc să cred totdeauna și să mărturisesc, știind că e adevărat și că va fi adevărat până la sfârșitul lumii, că nimic măreț nu se face în viață fără suferință, fără umilință și că toate lucrurile sunt posibile prin aceste mijloace. Eu cred, o, Dumnezeul meu, că sărăcia valorează mai mult decât bogăția, durerea, mai mult decât plăcerea, obscuritatea și respingerea mai mult decât renumele, disprețul mai mult decât onorurile.
Domnul meu, eu nu-ți cer să-mi trimiți asemenea probe, căci nu știu dacă le voi putea suporta. Dar cel puțin, o, Doamne, chiar când voi fi în prosperitate sau într-o situație neprielnică, voiesc să cred ceea ce spun. Nu doresc să îmi pun speranța în bogății, în onoare, în putere și în reputație. Nu voiesc să îmi leg inima de succesul acestei lumi, nici de avantajele sale. Nu doresc plăcerile acestei vieți. Din contra, prin harul tău, doresc să stimez mult ceea ce e neglijat și respins, cinstirea săracilor, respectul față de cei care suferă; admir și venerez pe mărturisitorii și pe sfinții tăi și-mi aleg partea mea printre ei, în ciuda lumii.
În sfârșit, o scumpul meu Mântuitor, deși sunt atât de slab, încât nu pot să-ți cer suferința ca un dar și nici n-o pot suporta, totuși îți cer harul ca să mă ajuți să o primesc cu bucurie, atunci când înțelepciunea și bunătatea ta vor binevoi să mi-o trimită. Doresc să mă umilesc în toate bucuriile, să nu răspund cuvintelor înțepătoare decât prin tăcere și să fiu răbdător atunci când neplăcerea sau suferința se vor prelungi, din dragoste către tine și față de crucea ta, știind că în acest mod voi merita promisiunile vieții acesteia și ale celei viitoare.
Bucură-te Marie…
*scurt moment de tăcere
Adult 5
Isuse Blând și Milostiv, de câte ori nu caut mângâiere la oameni în loc să vin la Tine, Izvor al tuturor mângâierilor! Un cuvânt blând, o privire plină de milă din partea Ta, face mai mult decât toate mângâierile lumii. De acum înainte voi alerga în necazurile și suferințele mele sub crucea Ta, ca să fiu mângâiat, pentru ca Tu, ascultând de Tatăl până la moarte și încă moartea pe cruce, ești capabil să mângâi și să ajuți pe oricine.
Bucură-te și te veselește sufletul meu dacă înduri suferințe și necazuri în această vale de lacrimi, căci va veni și pentru tine ziua triumfului și a învierii, când vei intra în slava cerească și vei primi cununa drepților din mâna Mântuitorului tău.
Îți mulțumesc, Preabune Isuse, pentru tot ce am dobândit până acum prin jertfa și suferința Ta pe cruce. Binecuvântează-mă înainte de a părăsi acest sfânt lăcaș și fă-ne părtași de nesfârșitele merite ale Patimii Tale Preasfinte, ca să te preamărim cu toții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Slavă Tatălui…
*scurt moment de tăcere
Pr. Rugăciune de încheiere
Dumnezeule care ai răscumpărat pe toți oamenii prin misterul pascal a lui Cristos, păstrează în noi lucrarea îndurării tale, pentru ca amintindu-ne mereu de misterul mântuirii, să ne învrednicim de roadele lui. Prin Cristos Domnul Nostru.
Cântec final: Așa cum cerbul dorește
