Joia Sfântă (Cina Domnului) – 4

Ex 12,1-8.11-14
1Cor 11,23-26
In 13,1-15

Sfânta Maică Tereza de Calcutta, fondatoarea Misionarelor Carității care a dus o viață cu adevărat de sfințenie datorită slujirii ei a celor mai săraci dintre săraci, era o femeie foarte fragilă. Fața ei și mâinile ei purtau semnele vârstei și a muncii manuale. Avea foarte puține lucruri pe care le putea numi ca fiind ale sale. Vorbea într-o limbă simplă și directă. Însă deținea o putere ce putea mișca oameni, până și pe cei care nu împărtășeau credința ei asupra a ceea ce dorește Dumnezeu. Puterea ei provenea din inima ei extrem de grijulie iar bogăția ei venea dintr-un duh plin de compasiune.

Maica Tereza a fost prima care a realizat că ea este doar un simplu instrument al Domnului, că atât ea cât și surorile ei, adică Misionarele Carității, trebuie să urmeze exemplul Domnului, de a spăla picioarele discipolilor.

În ajunul morții sale, Isus a spălat picioarele discipolilor săi. Petru și ceilalți au rămas uimiți când au văzut că învățătorul și Domnul lor le spală picioarele. Ei nu reușeau să înțeleagă de ce învățătorul lor își asumă rolul de sclav și se înjosește pe sine. Isus a făcut un gest pe care ei aveau să nu îl uite pentru tot restul vieții lor. Această spălare a picioarelor a fost de asemenea și un simbol al morții și suferinței lui Isus spre binele multora.

Tot cu această ocazie Isus a instituit și preasfânta Euharistie în contextul unei mese familiale, a Ultimei Cine. Acesta este și motivul pentru care suntem atât de îndemnați să primim astăzi, mai mult ca niciodată preasfânta Euharistie, tocmai în contextul acestei mese familiale, adică a sfintei Liturghii. O familie ce mănâncă împreună la o masă familială și care i-au parte la aceiași mâncare este un semn deosebit al unității. Cu alte cuvinte, unitatea noastră cu Isus Cristos este prin însăși natura ei una comunitară în spirit și nu una individuală. E imposibil să fii în unire cu Cristos prin El cu Tatăl fără a fi în unire cu ceilalți membri ai familiei lui Dumnezeu. O astfel de unire trebuie să își găsească expresia în caritate și iubire. De aceea, va trebui să ne spălăm picioarele unul altuia prin urmarea exemplului pe care astăzi ni l-a oferit Domnul.

Sfântul Toma de Aquino a făcut o reflexie foarte frumoasă asupra acestui eveniment important din viața lui Isus, în care Cristos a mâncat împreună cu discipoli săi. Conform sfântului Toma sunt cinci scopuri, sau altfel spus Isus a avut cinci intenții sau dorințe pentru acest eveniment particular. Primul, pentru ca ei să nu îl uite (Lc 22,19). Doi, pentru ca el să poată fi hrana noastră, spre creșterea, vindecarea și întărirea noastră spirituală (In 6,35.6,51). Al treilea a fost pentru ca prin Euharistie el să poată fie jertfa noastră spre iertarea păcatelor. El avea să fie și este jertfa noastră de împăcare, darul nostru oferit Tatălui (Lc 22,19. Mt 26,27-28). Patru, pentru ca noi să experimentăm în mod personal profunda sa iubire față de noi și prezența sa cu noi. Isus indicase că el dorea o prietenie personală cu fiecare credincios în parte și cu fiecare persoană prin acceptarea iubirii sale (In 6,36. 6,57). Iar al cincilea, pentru ca noi să fim părtași ai învierii sale (In 6,51.6,54). Preasfânta Împărtășanie este împărtășirea noastră personală în puterea și gloria lui Isus înviat.

Tot ceea ce sper e ca această celebrare a Ultimei Cine a Domnului să devină pentru noi o realizare a faptului că noi trebuie să fim în comuniune unii cu alți dar mai ales cu Dumnezeu. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05, 06,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}