Mt 5, 13-19
Apărarea credinței
Sfântul Iustin pe care îl comemorăm astăzi a fost un filosof și un martir, care cel mai probabil a fost și unul dintre cei mai importanți părinți apologeți ai Bisericii. Cuvântul apologet îi desemnează pe acei scriitori creștini antici care au apărat noua religie de diferitele acuzații destul de grave atât din partea păgânilor cât și a iudeilor și care au lucrat necontenit pentru răspândirea doctrinei creștine în termeni potriviți culturii timpului lor. Prin urmare, un apologet avea o preocupare dublă: apărarea credinței creștine nouă născută și explicarea conținutului credinței în moduri simple prin care să fie înțeleasă de către contemporani lor.
Sfântul Iustin s-a născut în jurul anului 100, în apropiere de orașul antic Scechem din Țara Sfântă, ca fiu al unei familii nobile de păgâni, prin urmare nu a fost crescut în credință. Însă a fost foarte bine educat, a studiat poezia, istoria, științele, și a fost extrem de educat în filosofi greci. Cu toate că nu a fost crescut să cunoască adevărul despre Dumnezeu, el cu siguranță se afla în căutarea adevărului.
Istoria convertirii sfântului Iustin este foarte bine cunoscută. Iustin călătoarea pe mare în apropiere de Cesarea moment în care a întâlnit un om bătrân. Imediat ei au și început să meargă și să vorbească împreună. Din moment ce Iustin părea tulburat, omul l-a întrebat la ce anume se gândea. Iustin a răspuns că era nefericit din cauza faptului că nu a găsit nimic sigur despre Dumnezeu în toate cărțile pe care le citise. Bătrânul i-a vorbit despre insuficiența filosofilor și l-a rugat și urgentat să se apuce de studiat Scripturile și învățăturile lui Cristos, despre cum Isus este împlinirea promisiunii făcută iudeilor prin profeți. La despărțire, bătrânul l-a asigurat pe Iustin că el se va ruga pentru el ca porțile luminii să se deschidă și lui.
La sfârșitul unei lungi călătorii filosofice și a unei căutări a adevărului, Iustin a ajuns la credința creștină. A și fondat imediat o școală în Roma, unde, pe gratis, a și inițiat studenți lui în căutarea adevărului credinței creștine.
La școala sa, era extrem de angajat și dedicat apologeticii, apărării credinței și a explicării cât mai clar a credinței creștine. Tot la școala sa Romană a dezbătut cu filosoful numit Crescens. După ce Crescens a pierdut dezbaterea, l-a și denunțat pe Iustin autorităților. Iustin a fost imediat arestat pentru practicarea unei religii neautorizate, adică a creștinismului. În fața judecătorului Iustin a fost întrebat, Crezi că prin moartea ta tu vei intra în ceruri și vei fi recompensat? Nu cred asta! A răspuns Iustin Ci sunt sigur! I s-a dat ocazia de a renunța la credință și de a-și salva propria viață. Însă Iustin a apărat credința și a explicat-o destul de clar, cu prețul ultimei sale răsuflări. A fost dat la moarte ca martir prin decapitare alături de alți șase studenți ai săi, cinci bărbați și o femeie în anul 166.
Sunt momente în care fiecare dintre noi va fi chemat de Dumnezeu ca să își apere credința și să o explice destul de clar. În primele zile ale Bisericii, Dumnezeu l-a ales pe Iustin să răspândească adevărul credinței. Iustin fără pic de frică a apărat evanghelia lui Cristos înaintea puterii și a principilor și a conducătorilor acelui timp. Prin rugăciunile sale fie ca și noi să fim purtători și apărători ai credinței creștine tuturor celor cu care ne întâlnim, dând mărturie de puterea mântuitoare a lui Cristos spre mai marea glorie a lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletelor. Amin
