Mt 5,13-16
Sarea pământului şi lumina lumii
Keith Miller în cartea sa intitulată Habitatul dragonilor a spus: Toate programele de promovare și planurile de educație creștină din lume vor fi fără valoare în motivarea oamenilor să devină creștini decât dacă sunt practicate de oameni normali…care au găsit speranță și un nou mod de a trăi în Cristos. Iar apoi vor asculta.
Textul evangheliei de astăzi este o parte a predicii de pe Munte. În acest pasaj Isus revelează că discipoli lui sunt chemați să fie Sarea pământului, și Lumina lumii. Apoi le spune că sarea ar fi nefolositoare dacă ea și-ar pierde gustul. Ce dorește Isus să spună prin a ne numi pe noi, sare?
Sarea dacă este pusă pe o rană, rana va deveni extrem de dureroasă. Însă cu toți știm să folosim sarea ca condiment la mese. Ea dă gust mâncărurilor fără gust. În antichitate sarea era chiar și mai importantă decât astăzi. Era necesară pentru păstrarea alimentelor, ca acestea să nu se strice. În antichitate soldați adesea erau plătiți în sare, sau cu un salarium sau salar.
Cu alte cuvinte, prezența creștină în lume poată fi comparată cu sarea ce dă gust și păstrează alimentele de la putrezire. Iar asta fiindcă dacă noi suntem adevărați creștini, atunci vom deveni și cea mai bună propagandă capabilă să incite și alte persoane în a deveni la rândul lor creștini, fiindcă doar o viață schimbată poate convinge alți că creștinismul chiar funcționează. Însă dacă hrana este prea-sărată, ea are gust oribil. Cu alte cuvinte, indiferent de cât de bune sunt intențiile tale, dacă intrăm prea tare, am putea face mai mult rău decât bine.
Noi, creștini trebuie să cultivăm viața creștină și spiritualitatea ei peste tot în jurul nostru. Astfel astăzi cu toți suntem chemați să facem două lucruri asemenea sării pe pământ:
Primul, noi suntem chemați să fim martori ai credinței asemenea primilor creștini. Sfântul Augustin spusese: Toți cei care ascund și acoperă lumina doctrinei prin mijloace de confort temporar, își pun lumânarea sub obroc. Un autor pe nume S. Briscoe în cartea sa intitulată Despre Dumnezeu a sugerat că noi va trebui să avem grijă de patru lucruri dacă dorim să fim martori ai credinței:
- Ai grijă sau a-ți arăta preocuparea față de persoană și grijă de viața ta înainte de a lui.
- Îndrăznește sau de a avea curaj să dai mărturie, curaj dacă acea persoană îți este străină și chiar și mai mult dacă persoana este un prieten apropiat sau rudă.
- Împărtășește sau dacă dorești să faci o impresie permanentă, împărtășește-te pe tine însuți cu acea persoană. Implică-te în interesele sale, pune-ți umărul sub poverile sale și fi cu adevărat bucuros când el are parte de un succes.
- Roagă-te sau nu diminua efectul rugăciunii în pregătirea inimilor oamenilor pentru vestea cea bună.
Doi, noi suntem chemați la apostolat, lucrare care e o parte din a fi creștin. Fiecare creștin trebuie să se îndrepte nu doar spre sfințenia personală ci să caute și sfințenia celorlalți. Asemenea sării ce păstrează mâncarea din a se altera și dă gustul cel mai bun mâncării. Creștini ar trebui să fie la fel printre oameni din jurul lor sau al ei. Iar asta fiindcă prin botez și mir cu toți am primit acest apostolat de la Domnul însuși. Persoanele laice în mod special sunt chemați să facă ca Biserica să fie prezentă și rodnică în acele locuri și circumstanțe în care doar prin ei, ea poate deveni sarea pământului. Astfel, fiecare persoană laică, prin aceste daruri date lui devine martor și instrument viu al misiunii Bisericii însăși conform măsurii dăruirii lui Cristos (Lumen Gentium 33).
Tu și cu mine, suntem chemați să fim sfinți. Amin
