Os 11,1.3-4.8c-9
Ef 3,8-12.14-19
In 19,31-37
Înflăcărat de iubire
Solemnitatea pe care o celebrăm astăzi cu toți provine și se trage din însăși inima creștinismului. Creștinismul, modul în care noi trebuie să îl urmăm pe Isus Cristos trebuie să fie același drum care duce spre împărăția cerului, iar asta datorită marii iubirii pe care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi.
Iubirea se află la baza creștinismului. Sfântul apostol Paul în cea de-a doua lectură de astăzi ne-a spus că credința ne permite să fim înrădăcinați în iubire, că ne permite să cunoaștem iubirea care ne umple cu plinătatea lui Dumnezeu.
Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus ne amintește și de faptul că Dumnezeu are o inimă care iubește nespus.
În 1677 Isus a apărut sfintei Margareta Maria Alacoque, o măicuță din Franța, căreia i-a revelat inima sa preasfântă. Spunea la un moment sfânta Margareta că Puteam să îi văd atât de clar inima, străpunsă și sângerândă, și totuși din ea ieșea flăcări și era înconjurată de o coroană de spini. Isus mi-a spus să privesc la inima sa care a iubit atât de mult omenirea. După aceea am văzut cum Isus a luat propria mea inimă și a pus-o într-a lui. În schimb, El mi-a dat o parte din inima sa înflăcărată.
Preasfânta Inimă, străpunsă, sângerândă și înflăcărată ne reamintește că adevărata iubire este mult mai mult decât un simplu sentiment sau o emoție. Acesta e și motivul pentru care Biserica ne prezintă astăzi un text evanghelic din momentul crucificării lui Isus. De pe cruce inima Mântuitorului s-a deschis pentru a ne arăta că prin Cristos, inima noastră umană poate deveni capabilă de iubirea față de Dumnezeu, pentru care a și fost creată. Cristos ne mai arată astăzi și cum arată adevărata iubire. Iubirea asemănătoare cu cea a lui Cristos îmbrățișează suferința celui preaiubit. Inima sa arde cu iubirea infinită a Tatălui, și îmbrățișează toată suferința, de a face voința Tatălui său, aceea de mântuire a tuturor sufletelor.
Să îi cerem astăzi Domnului să ne mărească iubirea. Astăzi însă este o zi și de reparație.
Domnul i-a spus sfintei Margareta Maria că nerecunoștința omului față de iubirea sa e mult mai dureroasă și rea decât este orice suferință fizică. Atât de des, creștini se mulțumesc cu o simplă practică mediocră a credinței lor. Însă Cristos dorește atât de mult ca inima noastră să ardă asemenea inimii sale.
Prin urmare, cu toți va trebui să facem reparație pentru acele momente în care am fost nerecunoscători pentru tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi, pentru tot ceea ce Isus a suferit pentru noi dar mai ales pentru toate acele daruri ale Duhului Sfânt pe care noi nu le-am folosit niciodată. Va trebui să facem reparație pentru toți cei care au respins iubirea lui Dumnezeu și pentru cei care au comis și comit atât de multe blasfemii și sacrilegii.
Putem face această reparație și prin rostirea rugăciunii zilei de astăzi, în care să îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să experimentăm din nou minunile mântuitoare ale inimii Fiului său: Dumnezeule plin de îndurare, în inima Fiului tău rănită de păcatele noastre, tu binevoiești a ne împărtăși comorile nesfârșite ale iubirii tale. Dă-ne, te rugăm, harul, ca, aducându-i cinstirea pietății noastre, să-i oferim și ispășirea cuvenită.
În încheiere să ne rugăm ca inimile noastre să fie și ele înflăcărate cu iubirea Preasfintei Inimi a lui Isus. Amin
