Mt 22,34-40
Spre mai marea florie a lui Dumnezeu
Astăzi celebrăm comemorarea sfântului Alois de Gonzaga, patronul tinerilor. Acest tânăr sfânt, a spus la un moment dat, Cel care dorește să îl iubească pe Dumnezeu nu îl iubește cu adevărat dacă nu are o inimă înflăcărată și o dorință constantă de a suferi pentru el. În scurta sa viață de doar 23 de ani, sfântul Alois a suferit enorm de mult, mai ales în eforturile sale neobosite de a-i iubi pe cei aflați în nevoie.
Ca fiu mai mare al unei familii aristocratice din Florența, Italia, în 1568, Alois ar fi trebuit să moștenească imensa avere a familiei sale. A crește în Italia secolului 16 nu era chiar atât de diferit de a crește în secolul 21. Era o vârstă ușoară, indiferentă din punct de vedere moral, și una destul de indulgentă de sine. La vârsta de doar șapte ani, cu toate că deja fusese expus corupției societății, brutalității și a patimilor ei, Alois a avut parte de o adevărată profundă trezire spirituală.
Pe la vârsta de 11 ani el deja preda catehismul la copii săraci, postea trei zile pe săptămână și practica austerități imense. După ce a citit o carte despre misiunile iezuiților în India, Alois și-a exprimat imediat dorința de a deveni preot în Societatea lui Isus, cu toate că i-a luat patru ani de zile pentru a obține permisiunea tatălui său, care avea vise mult mai lumești pentru fiul său.
Alois a văzut decăderea din jurul lui și a promis că nu va fi părtaș la ea. Așa că sa alăturat iezuiților.
În anul 1591 o plagă catastrofică a lovit orașul Roma iar iezuiți au deschis un spital. Tânărul novice iezuit Alois, a îngrijit pacienți, i-a spălat și le-a făcut paturile, i-a cărat pe proprii săi umeri. Ca rezultat al acestei îngrijiri neobosite a celor bolnavi, Alois s-a îmbolnăvit și el. A fost cuprins de o febră mare, atât de mare încât abia reușea să se ridice din pat. Spre surprinderea tuturor însă, în ciuda marii sale febre, Alois tot a păstrat o imensă disciplină în rugăciune. A murit la vârsta de 23 de ani în anul 1591. Și a fost beatificat de papa Paul al V-lea în anul 1605.
Alois de Gonzaga este patronul sfânt al tinerilor și adolescenților catolici, dar și a pacienților ce suferă de pe urma bolii SIDA și a tuturor îngrijitorilor lor. Întrebarea care apare e, Am dori noi să ne dedicăm asemenea lui în ajutorarea tinerilor și să le formăm inimile asemenea sfântului Alois? Adesea Alois e portretizat în arta sacră și statui ca un tânăr ce poartă reverenda neagră a iezuiților și care contemplă la crucifix sau se roagă sfintei Fecioare Maria. Iată și o foarte frumoasă rugăciune pe care el însuși a scris-o în acel moment în care s-a dedicat cu totul preasfintei Mame: O preasfântă Marie, Doamna mea, în încrederea ta preasfântă și în siguranța ta și în profunzimea milostivirii tale îmi încredințez sufletul în această zi și în fiecare zi a vieții mele, dar mai ales în ceasul morții mele. Ție îmi încredințez speranțele și alinarea, toate încercările și suferința, viața mea și sfârșitul vieții mele. Prin mijlocirea ta preasfântă și prin meritele tale, fă ca toate faptele mele să fie îndreptate și dispuse în conformitate cu voința ta și voința fiului Tău preasfânt.
Sfântul Alois a luat foarte în serios motto-ul ordinului iezuit: Ad maiorem Dei gloriam, Spre mai marea glorie a lui Dumnezeu. Prin mijlocirea sfântului Alois de Gonzaga, să ne rugăm ca fiecare dintre noi să ia cu adevărat în considerare modul în care Dumnezeu ne cheamă să creștem în sfințenie, în eforturile noastre de a-i sluji pe cei în nevoie și în disponibilitatea noastră de a suferi pentru Împărăția cerului. Amin
