Ier 23,1-6
Ef 2,13-18
Mc 6,30-34
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic
Măcar îl avem pe Isus, asta e ceea ce obișnuia să spună un preot ori de câte ori vedea pe cineva dezamăgit de cum merg lucrurile. Măcar îl avem pe Isus. Asta e și ceea ce ne spun scripturile de astăzi, că ori de câte ori lucrurile par să fie mai bune, să nu ne îngrijorăm, Măcar îl avem pe Isus.
În prima lectură de astăzi luată din cartea profetului Ieremia (Ier 23, 1-6) am putut auzi despre dezamăgirea lui Dumnezeu asupra păstorilor turmei sale. În acel timp, în Israel și în națiunile din jurul Israelului regii adesea erau numiți păstori fiindcă ei aveau datoria de a avea grijă de oameni lor. Regi din Israel aveau și mai multe motive să fie numiți păstori fiindcă ei nu erau doar monarhi ci era de așteptat ca ei să acționeze în numele lui Dumnezeu față de poporul său. Din păcate doar un număr mic de regi ai Israelului au fost oameni de credință, iar mulți alți regi au fost exact contrariul a ceea ce se aștepta de la ei, adică nu au făcut nimic care să ajute credința poporului lor. La sfârșitul primei lecturi am auzit promisiunea lui Dumnezeu că el va ridica un rege drept și onest. Regi au provenit cu toți din tribul lui Iuda, unul din cele doisprezece triburi ale lui Israel iar Isus se trăgea și el tot din tribul lui Iuda. Isus este cel pe care Tatăl l-a trimis ca păstor onest și înțelept al poporului său.
Îl vedem pe Isus împlinind acest rol de păstor al poporului în textul evangheliei de astăzi (Mc 6,30-34), în acel moment în care i s-a făcut milă de oameni din moment ce arătau ca niște oii fără păstor așa că a decis să îi învețe. Asemenea oilor fără păstor înseamnă că lor le lipsea o bună conducere. Asemenea oilor fără păstor înseamnă că ei erau în pericolul de a se rătăci. Însă ei știau că Isus era diferit și după cum am auzit și în evanghelia de astăzi oameni s-au grăbit să meargă acolo unde auziseră sau știau că va fi Isus. În unele aspecte putem observa unele asemănări dintre acum și atunci, de exemplu, dezamăgirea față de cei aflați în funcții de autoritate, însă tot vom putea spune, Măcar îl avem pe Isus. Când îl avem pe Isus avem totul, chiar dacă nu avem nimic altceva, fiindcă Isus este totul. Când trecem din această lume nu vom lua nimic cu noi în afară de credința noastră în Isus și iubirea noastră față de mama sa Maria, de rugăciunile rostite și faptele bune deja săvârșite. Când îl avem pe Isus avem totul, chiar dacă nu mai avem nimic altceva, fiindcă Isus este totul.
Frumosul și vestitul psalm pe care l-am auzit astăzi (Ps 23), Domnul e păstorul meu a fost scris cu multe secole înainte de Isus însă când noi ne rugăm acest psalm imediat ne și gândim, în mod natural la Isus. Domnul este păstorul meu nu voi duce lipsă de nimic!
Isus este păstorul nostru, iar când îl avem pe Isus în viața noastră nu mai vrem nimic fiindcă atunci avem totul. Când putem spune că nu mai vrem nimic, atunci suntem fericiți. Tot la fel, când îl avem pe Isus în viața noastră, când Isus este păstorul nostru, atunci suntem fericiți. Persoana care poate spune cu adevărat că Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic este cu adevărat o persoană fericită. Așa că întrebarea e cum putem spune din toată inima și cu sinceritate Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic?
Înseamnă să îl avem pe Isus în ziua noastră, în fiecare zi a noastră pe cât de mult e posibil. Cu cât îl avem pe Isus mai mult în ziua noastră, în fiecare zi a vieții noastre, cu atât mai mult Isus este păstorul nostru și noi nu vom mai dori nimic altceva fiindcă vom fi fericiți. Asta înseamnă că nu ajunge să credem în Isus, nu ajunge doar să știm despre Isus, ci de a-l știi pe Isus ca persoană reală, de a-l știi pe Isus ca pe un prieten. A-l cunoaște pe Isus în acest mod presupune petrecerea timpului cu Isus în rugăciune zi de zi, și nu doar 5 minute sau 10 minute ci pe cât de mult timp e posibil zi de zi. Isus ne așteaptă, te așteaptă să vii să îl cunoști. A-l cunoaște pe Isus în acest mod înseamnă nu doar să te rogi ca datorie ci de a te ruga până în acel punct în care rugăciunea devine o bucurie pentru noi. A-l cunoaște pe Isus în acest mod înseamnă că dacă nu ne rugăm lui Isus în acest mod într-una din zile, acea zi să nu o mai simțim cum trebuie, ca și cum ceva ar lipsi din viața noastră. Cu alte cuvinte, când trecem de la a știi despre Isus la a-l cunoaște cu adevărat pe Isus, atunci viața noastră va schimba acea zi și nu va mai fi la fel din nou. Cum va putea să fie la fel din moment ce îl întâlnim pe Isus? Isus te așteaptă, așteaptă să vii să îl cunoști. Când îl întâlnim pe Isus în acest mod atunci vom dori să îl întâlnim pe Isus mai presus de toate în sfânta Euharistie, Duminică de Duminică, zi de zi, fiindcă asta e ceea ce a dorit Isus de la noi, să facem aceasta în amintirea mea. Când îl întâlnim pe Isus în acest mod vom dori să ne mărturisim păcatele lui Isus în sacramentul reconcilierii cât mai des, fiindcă vom dori ca nimic să nu ne mai separe de Isus.
Când vom putea să ne rugăm cu adevărat primele două versetele ale psalmului din toată inima:
Domnul este păstorul meu;
nu voi duce lipsă de nimic?
Atunci vom putea să ne rugăm și reamintirea psalmului fiindcă vom ști că ea este adevărată:
el mă paște pe pășuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
Când există rău în jurul nostru nu trebuie să ne îngrijorăm fiindcă:
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții,
nu mă tem de niciun rău, căci tu ești cu mine,
toiagul și nuiaua ta mă mângâie.
Când îl avem pe Isus avem totul, chiar dacă nu avem nimic fiindcă Isus este totul. Isus ne așteaptă, ne așteaptă să îl cunoaștem. Măcar îl avem pe Isus.
Domnul este păstorul meu;
nu voi duce lipsă de nimic? Amin
