In 20,1-2.11-18
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfintei Mariei Magdalena. Singura informație verificată pe care o avem despre ea o putem găsi în Noul Testament. De exemplu, în textul evangheliei după Luca, citim că el trecea prin cetăți și sate predicând și ducând vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdaléna, din care scosese șapte diavoli (Lc 8, 1-2).
O interpretare a acestor șapte demoni, face referință la cele șapte păcate capitale, care conform catehismului la numărul 1866, ele sunt numite ca și păcate capitale, iar asta fiindcă implică și alte păcate, alte vicii. Aceste păcate capitale sunt: mândria împotriva umilinței, invidia împotriva blândeții, avaria împotriva abstinenței, dorința împotriva castității, mânia împotriva răbdării, lăcomia împotriva libertății, trufia împotriva sârguinței.
Indiferent de ceea ce înseamnă șapte demoni cu exactitate, simplu fapt că ai șapte demoni în tine era un lucru destul de grav. Maria Magdalena a fost extrem de recunoscătoare lui Isus pentru faptul că a scăpat-o de acest mare rău. Dar noi, suntem noi recunoscători pentru tot ceea ce a făcut Isus pentru noi, pentru faptul că ne scapă mereu de toate păcatele, ispitele și pericolele care ne pasc? Îl iubim noi la fel de mult și suntem la fel de recunoscători precum Mariei Magdalena, a cărei iubirii pentru Isus era una atât de profundă?
În evanghelia după Ioan la capitolul 19 putem citi: Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus și sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, și Maria Magdalena (In 19,25). În prima zi a săptămâni, adică în ziua de Duminică, ziua în care înviase Domnul, Isus a apărut Mariei Magdalena: Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus și eu îl voi lua”. Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreiește: „Rabbuni” – care înseamnă „Învățătorule”. Isus i-a zis: „Nu mă reține, pentru că nu m-am urcat încă la Tată, dar du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru”. Maria Magdalena a venit la discipoli și le-a vestit că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea (In 20, 15-18).
Se crede că Maria Magdalena ar fi fost de fapt sora Martei și a lui Lazăr (In 11,1-2-12,19). Tot ea pare a fi acea păcătoasă, care atinsă fiind de harul lui Dumnezeu, s-a aruncat pe sine la picioarele lui Isus pentru a-i cere iertarea de păcatele comise. Conform tradiției, acea Marie Magdalena, alături de Lazăr și Marta ar fi trăit în Franța. Conform tradiției ea ar fi murit după ce a dus o viață de penitență și iubire.
În încheiere vă invit să ne căim și noi de păcatele noastre și să îl iubim pe Isus din toată inima noastră, după a făcut și sfânta Maria Magdalena. Întrebarea e, Cum ne arătăm noi această iubire pe care o avem față de Isus? Iubirea noastră față de Isus este ea până la moarte? Să nu uităm ceea ce scrisese un mare autor pe nume Eric Fromm, Iubirea matură spune: am nevoie de tine fiindcă te iubesc. Iubirea imatură spune: Te iubesc fiindcă am nevoie de tine. Amin.
