Mt 12,46-50
Adevărata familie a lui Isus
Un pastor protestant a primit într-o bună zi un telefon de la Biserică care i-a oferit un salar de patru ori mai mare față de ceea ce primea până atunci. Fiind un om devotat, a petrecut foarte mult timp în rugăciune încercând să discearnă ceea ce Dumnezeu dorea de la el. Într-o bună zi un prieten s-a întâlnit cu fiul cel mai tânăr al acestui pastor pe stradă și l-a întrebat, Ai idee ce are de gând să facă Tatăl tău?. Păi, a răspuns acesta, Tata se roagă iar mama împachetează.
Isus, în textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, ne spune Oricine face voința Tatălui meu din ceruri acela îmi este și frate și soră și mamă (v.50). Un lucru e clar, că această afirmație a lui Isus nu trebuie să o înțelegem ca pe o respingere a Mariei, mama sa. De fapt, nu există nici o făptură care să împlinească voința lui Dumnezeu mai perfect decât o făcea preasfânta Fecioară Maria. Dacă a fi discipol al lui Isus însemna să faci voința lui Dumnezeu, în acest caz Maria este prima dintre toți discipoli. Maria, în evanghelii ne este prezentată ca cea care aude cuvântul lui Dumnezeu și îl și face. La Buna vestire, ea spunea Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Sfânta Elisabeta o descria pe Maria ca femeia care crede (Lc 1,45). Sfântul Augustin spunea că Maria este mult mai mult decât o mamă, ea este mama lui Cristos fiindcă ea a dus la împlinire voința perfectă a lui Dumnezeu, datorită maternității sale fizice. Datorită credinței și prin credința ei a reușit să de-a naștere lui Isus, prin și datorită credinței a fost capabilă să îl zămislească.
Documentul Conciliului al II-lea din Vatican, Lumen Gentium la numărul 58 spune că În timpul propovăduirii lui, a primit cuvintele prin care Fiul ei, punând Împărăția mai presus de relațiile și legăturile trupului și sângelui, i-a declarat fericiți pe cei care ascultă și păzesc cuvântul lui Dumnezeu….așa cum ea făcea cu fidelitate….
Cu alte cuvinte, acest pasaj evanghelic subliniază faptul că fiecare dintre noi trebuie să fie foarte aproape de Isus dacă dorim să împlinim voința lui Dumnezeu. A căuta voința lui Dumnezeu este prima condiție pe care trebuie să o împlinim dacă dorim să fim copii ai lui Dumnezeu.
Însă cum putem descoperi voința lui Dumnezeu în viețile noastre? Bob Mumford în cartea sa intitulată Mai aruncă o privire la îndrumar, compară descoperirea voinței lui Dumnezeu cu procedura de andocare a unui căpitan de vapor pe mare: la un anumit port din Italia se poate ajunge doar prin navigarea pe un canal strâmt printre stânci periculoase și maluri. De-a lungul anilor, multe corăbii au eșuat, iar navigarea însăși este un adevărat joc de noroc. Pentru a îndruma corabia în siguranță în port, trebuie montate trei lumini pe trei mari stâlpi ai portului. Când cele trei lumini sunt perfect aliniate și se văd ca unul, vaporul poate înainta în siguranță pe canalul îngust. Dacă pilotul vede două lumini știe că a ieșit de pe curs și e în pericol grav.
Mumford a continuat să spună că Dumnezeu ne oferă și el trei faruri pentru a ne îndruma. Aceleași reguli de navigare se aplică și nouă: trei lumini trebuie să fie aliniate înainte ca noi să putem continua în siguranță. Aceste trei lumini din port pentru îndrumare sunt: 1. Cuvântul lui Dumnezeu (obiectivul standard) 2. Duhul Sfânt (mărturia subiectivă). 3. Circumstanțele (providența divină).
Toate trei împreună ne poate asigura acea îndrumare și direcție pe care am primit-o de la Dumnezeu și care ne va conduce în siguranță pe calea sa. Amin
