Sir 44,1.10-15
Ef 3,14-19
Mt 13,16-17
Bunici Domnului
Astăzi celebrăm sărbătoarea hramului Bisericii noastre, a sfintei Ana, adică a mamei sfintei Fecioare Maria dar și a sfântului Ioachim, a tatălui sfintei Fecioare Maria. Cu alte cuvinte, astăzi celebrăm sărbătoarea bunicilor Domnului. Sfânta Scriptură nu ne spune nimic despre ei. Ci doar unele sursele apocrife, precum Protoevanghelia lui Iacob care are la bază imaginația creștină ce încerca să umple unele goluri și detalii pe care scripturile le omit. Ceea ce e clar, în acel text apocrif, dincolo de numele lor, e faptul că sfinți Ioachim și Ana erau foarte înaintați în vârstă în momentul în care a fost zămislită sfânta Fecioară Maria și că erau extrem de evlavioși. Dorința lor de a avea un copil era extrem de mare, iar la vârsta lor înaintată, Dumnezeu i-a binecuvântat cu un miracol atât de mare, cel al neprihănitei zămisliri a Mariei.
Multe statui ale sfintei Ana o arată cum o învață pe tânăra Maria cum să se roage. Ioachim și Ana, au crescut-o pe fiica lor să fie curajoasă în slujirea Domnului, motiv și pentru care în momentul vizitei îngerului Domnului, ea, fără pic de frică, și-a dat Da-ul lui Dumnezeu, cu o abandonare în mâinile lui Dumnezeu absolut perfectă.
Cu mult timp în urmă, ziua de 26 iulie era ziua în care era sărbătorită doar sfânta Ana. Devoțiunea la sfânta Ana e veche de secole, chiar din primele secole ale Bisericii. În anul 550 marea bazilică din Constantinopol a fost dedicată ei. Abia de curând, cu noul calendar a fost adăugat și sfântul Ioachim cu intenția de a fi sărbătoarea sfinților părinți ai sfintei Fecioare Maria.
Pe lângă această onoare de a fi cinstiți ca părinți Mamei lui Dumnezeu, sfinți Ioachim și Ana, sunt și patroni sfinți ai bunicilor. Este o zi deosebită în care suntem invitați să reflectăm asupra rolului pe care bunici îl joacă în Biserică. Unii nepoți sunt cu adevărat binecuvântați dacă cresc alături de bunici lor, pe când alți din cauza distanței abia dacă reușesc să stea câteva clipe pe an alături de ei.
De un lucru suntem siguri, că nu știm dacă Isus și-a cunoscut vreodată bunici lui materni. În momentul nașterii sale, Maria deja părăsise casa în care a crescut, a lui Ioachim și Ana, pentru a începe să trăiască alături de soțul ei Iosif. Dacă ei ar fi fost vii în timpul copilăriei lui Isus, ținând cont de cultura Țării Sfinte, atunci Isus ar fi trebuit să își petreacă foarte mult timp alături de bunicii lui. El le-ar fi cunoscut afecțiunea lor umană, și ar fi văzut frumusețea pietății și evlaviei iudaice. Probabil că Ana l-a învățat pe Isus multe istorii din scripturile evreiești, psalmi, rugăciuni după cum o făcuse și cu Maria.
Vedem peste tot în jurul nostru, cum bunici, zile, chiar ani, stau cu nepoți și au grijă de ei în perioadele în care părinți sunt plecați la muncă. Cum de cele mai multe ori îi duc de mânuță la sfânta Liturghie, pentru a prinde iubirea de Cristos și de Biserica sa. Rolul bunicilor astăzi este primordial într-o perioadă în care există o anxietate crescândă în practicarea credinței. Ei sunt cei care pot ajuta cu adevărat ca tradiția și credința să fie transmise mai departe generațiilor tinere, și să ajute ca proprii lor copii să fie îndrumați în a fi adevărați părinți creștini responsabili. Să îi învețe cum să recite cele zece porunci, să îi învețe diferite istorii eroice ale diferiților sfinți, dar mai ales să îi învețe cum să fii un creștin bun, care e și cel mai important lucru în viață.
Însă de cele mai multe ori ca și bunici umblați pe o frânghie foarte subțire, cea dintre implicarea voastră și relația caldă cu nepoți voștri pe de o parte iar pe de altă parte e riscul de a interfera sau diminua rolul părinților în viața copiilor lor. În evanghelia după Luca putem citi momentul regăsirii lui Isus în Templu din Ierusalim pe când avea 12 ani, cu ocazia vizitării Ierusalimului pentru sărbătoarea paștelui. Una din cele mai importante datorii în copilărie, adolescență, și ca persoană tânără e aceea de a descoperi și de a afirma identitatea ca persoană. Însă ce anume definește identitatea unei persoane? Legăturile familiale, experiența religioasă, un adevărat simț al vocației, un crez personal, ori visurile sau idealurile pe care le are acea persoană? Isus și-a găsit identitatea prin afirmarea relației sale cu Dumnezeu. Și cunoașteți cu toți dialogul ce a avut loc dintre Isus și mama sa când aceasta l-a regăsit în templu vorbind cu mari învățați ai legii. Cu siguranță vă puteți imagina grija imensă pe care o experimentase Maria și Iosif, grijă care cu siguranță au împărtășit-o cu sfinți ei părinți Ioachim și Ana. Și totuși, evanghelia nu menționează reacția lor.
Acești ani formativi din viața unui copil sunt foarte bine ilustrați în următoarea povestioară care a avut loc cu 400 de ani înainte de timpul lui Isus. Un filosof grec a fost abordat la un moment dat de către o mamă care era nerăbdătoare cu începerea educației fiului ei. Așa că l-a întrebat pe marele înțelept, Când trebuie să încep să îl antrenez și să îmi educ copilul? Filosoful a întrebat-o, Câți ani are copilul tău? Cinci ani, a răspuns femeia. Du-te acasă repede și începe, a spus filosoful, că deja ai întârziat cu cinci ani. Ideea de Dumnezeu, de Isus, de iubire, de respect, de corectitudine și adevăr sunt printre valorile pe care bunicii le pot insufla cu blândețe în nepoți lor. Odată cu trecerea anilor, bunici vor putea să își arate interesul și în acele lucruri ce îi preocupă pe nepoți lor, susținându-le proiectele, încurajându-i în jocurile lor, dar mai ales de a fi acolo pentru a le da un umăr care să îi susțină când vor pierde. Toate acestea pot fi realizate numai dacă se construiește între bunici și nepoți o relație de iubire și încredere.
Sfântul părinte papa Francisc adesea a menționat cât de important a fost rolul pe care bunici lui, dar mai ales bunica sa, a jucat în ajutorarea formării vieții sale. El însuși a recunoscut că prima sa rugăciune a învățat-o de la bunica lui.
Dragi bunici, când știți și simțiți că ceva e greșit nu trebuie să vă fie frică să reamintiți familiei voastre de importanța credinței și a rugăciunii, prin propriile voastre cuvinte și exemplu. Dacă nepoți vin la voi, rugați-vă rozariul cu ei înainte de a se uita la televizor seara, la culcare. Asigurați-vă că rugăciunea e rostită înainte și după fiecare masă, învățații tradițiile. Însuflați-le credința. Asigurați-vă că căsătoriile au loc în Biserică și că nepoți și strănepoți sunt și ei botezați.
În această zi de sărbătoare a bunicilor, ni se reamintește de rolul special al bunicilor și de responsabilitatea pe care ei o joacă în formarea generațiilor viitoare. Prin mijlocirea sfinților Ioachim și Ana, să ne rugăm ca și noi să ajungem la o mai profundă conștientizare a rolului pe care noi îl avem în răspândirea credinței.
Aș dori să închei cu două poezioare scrise de un copilaș ca mulțumire pentru bunici lui. Prima poezioară e adresată bunicului lui, pe care a intitulat-o Un Bunic e…, și sună cam așa:
Un bunic e asemenea unui tată
numai că mereu te răsfață
și niciodată nu te lovește.
El are părul mai alb decât un tată,
însă nu chiar atât de mult.
Un bunic pune întrebări
despre mine.
El vrea să știe
ceea ce altora nici măcar nu le pasă,
ce mă face un băiat atât de bun.
Unui bunic îi place să spună Da
și urăște să spună Nu.
Când sunt cu bunicu
sunt cea mai importantă persoană
din lume.
Un rege sau un prinț
nu ar avea atâta atenție de la bunicu
cum am eu.
Când mă duc la somn
știu că bunicu se roagă pentru mine.
Sunt bucuros că ești bunicul meu.
Nu mai e nimeni ca tine
în întreaga lume.
Mulțumesc bunicule,
Pentru că ești bunicul meu.
Iar a doua poezioară e adresată bunicii, pe care a intitulat-o cam tot la fel, adică O bunică e… și sună cam așa:
O bunică e asemenea unui mame,
cu excepția că brațele ei sunt mai moii
și poate-
că chiar mai mult.
Ea mereu are prăjituri pentru mine
în dulapul ei,
Și un bănuț pentru mine
în batista ei.
Bunicei îi place să îmi cânte
și să îmi citească,
aproape la fel de mult ca mine,
îi place să se joace cu mine.
Când i-au masa
La casa bunicilor,
ea mereu mă întreabă,
Ce ți-ar plăcea să mănânci?
Și aia e și ceea ce mănânc!
Bunicei îi place să meargă la cumpărături cu mine
iar mie îmi place să merg la cumpărături cu ea.
Fiindcă aproape mereu ea,
îmi cumpără ceva ce îmi place.
Mama spune
că bunica mă răsfață,
dar eu cred că mă iubește.
Când mă duc la somn
știu că bunica se roagă pentru mine.
Sunt bucuros că ești bunica mea.
Nu e nimeni asemenea ție
În întreaga lume.
Mulțumesc bunic-o,
Pentru că ești bunica mea. Amin
