Mc 9,2b-10
Uneori spunem, E imposibil
Însă Isus ne spune Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu” (Lc 18,27).
Uneori spunem, Sunt prea obosit.
Însă Isus ne spune, Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă (Mt 11,28).
Uneori spunem, Nimeni nu mă iubește cu adevărat.
Însă Isus ne spun că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe singurul său Fiu (In, 3,16).
Uneori spunem, Nu pot continua.
Însă Isus i-a spus lui Paul, îți este suficient harul meu, căci puterea mea se arată în slăbiciune” (2Cor 12,9).
Uneori spunem, Nu pot să îmi dau seama cum să rezolv unele lucruri.
Însă în cartea Proverbelor (20,24) ni se spune, Dumnezeu îndrumă pași omului.
Uneori spunem, Nu pot să o fac.
Însă Paul a scris că Dumnezeu este destul de puternic ca să reverse asupra voastră orice fel de har așa încât, având totdeauna și pretutindeni tot ce vă trebuie, să prisosiți în orice faptă bună (2Cor 9,8).
Uneori spunem, Nu mă pot ierta.
Însă Paul ne-a spus, Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, căci legea Duhului vieții în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului și a morții (Rom, 8,1-2).
Uneori spunem, Nu mă pot descurca.
Însă Paul ne-a spus, Dumnezeul meu va avea grijă să suplinească orice trebuință a voastră după bogăția măririi sale în Cristos Isus (Fil 4,19).
Uneori spunem, Mi-e frică.
Însă Paul ne-a spus, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci [Duhul] tăriei, al iubirii și al înțelepciunii (2Tim 1,7).
Uneori spunem, Sunt mereu îngrijorat și frustrat.
Însă Petru ne-a spus, Lăsați în grija lui toată neliniștea voastră, căci el se îngrijește de voi (1Pt 5,7).
Uneori spunem, Nu sunt destul de inteligent.
Însă Paul ne-a spus, Dumnezeu ne-a făcut membri ai lui Isus Cristos iar el e înțelepciunea noastră (1Cor 1,30).
Uneori spunem, Mă simt singur.
Însă Dumnezeu ne spune, Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona, (Evr 13,5).
Schimbarea la față a lui Isus din evanghelia de astăzi nu a fost doar despre Isus. Ci aș dori să o privesc ca pe o vedere a gloriei viitoare la care suntem chemați cu toți. Însă adesea întâmpinăm multe probleme și negativități dar mai ales suntem răniți în acest drum al vieții noastre. În acele momente avem de făcut o alegere, ori spunem și negăm lucrurile sau alegem să ne amintim cine suntem noi cu adevărat, adică frați și surori ale lui Isus, fii și fiice ale lui Dumnezeu prin botez. Asta e gloria la care ne așteaptă Isus pe toți. Avem de ales între a gândi în mod negativ sau de a ne aminti de această încurajare pe care am primit-o din sfânta Scriptură.
Bănuiesc că cunoașteți cu toți expresia fără durere nu poate exista câștig, fără spini nu poate exista coroană, fără suferință nu poate exista glorie, și multe altele asemenea.
Astăzi, celebrăm sărbătoarea Schimbării la față a Domnului nostru Isus Cristos, adică celebrăm sărbătoarea hramului comunității noastre. Cuvântul Transfigurare provine din latinescul transfigurare dar și de la grecescul metamorphosis care traduse înseamnă schimbare la formă și la aparență. Isus îi ia pe Petru, Iacob și pe Ioan, acest trio special, sus pe muntele Tabor, unde gloria destinului său le este revelată. Este acea glorie ce aparține lui ca Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. Schimbarea la față este și o pregustare a cerului. Când au gustat din gloria cerului, Petru a dorit ca acel moment să nu se termine niciodată. El dorea să ridice corturi. Ele era, depășit de situație dar și înspăimântat de această experiență, experiență care nu dorea să se termine.
Moise și Ilie sunt văzuți cum stau de vorbă cu Isus despre moartea sa, pe care el avea să o sufere în Ierusalim. Asta e ceea ce au văzut cei trei apostoli. Cei trei sunt plăcuți surprinși de această vedere glorioasă iar sfântul Petru strigă la Cristos: Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie!” (v.5). Apoi ei au auzit vocea Tatălui care le-a spus Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultați de el!” (v.7). Acest moment, care nu a fost o stare permanentă de har, le-a fost oferit cu scopul de a-i ajuta să realizeze adevărata identitate a lui Isus. Că Isus este adevăratul Mesia, Fiul Dumnezeului cel viu. Această conversație a lui Isus cu Ilie și Moise, le-a arătat că Isus este împlinirea legii și a profeților. Misiunea sa nu era aceea de a distruge calea prin care Tatăl l-a revelat deja pe Isus ci de a duce acea revelație la împlinire.
Un al motiv posibil pentru această revelație ar putea fi și faptul că Isus ar fi dorit să îi întărească pe acești trei discipoli pentru încercările credinței ce aveau să vină, și cu care ei vor trebui să se confrunte pe muntele Calvar, când Isus nu va mai fi pe muntele Tabor, pe muntele schimbării la față, ci va fi pe muntele Calvar, pe muntele crucii.
Dumnezeu uneori ne trimite momente de alinare și de bucurie. Iar noi cu siguranță nu dorim ca aceste momente să se termine. Însă din păcate nu acesta e scopul nostru aici pe pământ. Înainte de a ne putea bucura de glorie, mai întâi va trebui să avem parte de suferință. Iar aceste momente de alinare ne vor ajuta să continua, să putem persevera în ciuda uscăciunii și a dificultăților.
Doi gemeni, un băiat și o fetiță vorbeau între ei în pântecul mamei lor. Micuța surioară i-a spus frățiorului ei, Cred că există viață după naștere! Fratele ei a protestat: Nu, nu, asta e tot ce există. Asta e un loc întunecos și confortabil, așa că tot ce putem face e să ne ținem cât mai strâns de cordonul asta care ne hrănește. Însă fetița a insistat, Trebuie să fie ceva mai mult decât acest loc întunecat, trebuie să fie ceva mai mult, un loc în care să fie lumină și libertate de mișcare. Însă după toate aceste încercări ea tot nu a reușit să își convingă frățiorul. Apoi, după o perioadă de tăcere a spus mai timid, Vreau să îți mai spun ceva însă mie frică că nu ai să crezi nici asta, Însă cred că acolo e mama! Frățiorul ei geamăn s-a înfuriat acum, O mamă, o mamă, despre ce tot vorbești? Nu am văzut niciodată o mamă, și nici tu nu ai văzut. Cine ți-a pus ideea asta în capul tău? După cum ți-am spus, acest loc e tot ce avem așa că fi mulțumită cu asta. Într-un final fetița i-a mai spus, Nu simți uneori această presiune? E destul de neplăcută ba chiar dureroasă. Da, a răspuns el, și ce e așa deosebit la ea? Ei bine, a spus surioara, eu cred că această presiune vrea să ne pregătească pentru celălalt loc, mult mai frumos decât acesta, unde o vom vedea pe mama față în față! Nu crezi că e uimitor asta!?
În această povestioară, frățiorul geamăn nu dorea să creadă că ar ma exista ceva dincolo de ceea ce putea vedea, auzi sau atinge el; în timp ce surioara credea că există o viață dincolo de ceea ce putea vedea, auzi sau atinge ea. Această poveste îmi amintește de viață. Și noi suntem asemenea fetiței gemene, adesea spune, Suntem doar în trecere, însemnând că această viața e doar pentru a ne pregăti pentru cea viitoare. Trăim în vremuri tot mai dure, cu multe tragedii și accidente și foarte mulți oameni care mor de tineri. În vremuri ca acestea avem nevoie mai mult ca niciodată să ne amintim că viețile noastre aici pe pământ sunt doar un pelerinaj spre Dumnezeu. Noi suntem fii și fiice ale Tatălui nostru ceresc încă de la Botez. Asemenea fetiței din pântece care nu putea să își vadă mama, tot la fel și noi credem că viața veșnică e cea care urmează după această viață și că e mai mult la acea viață decât putem noi să vedem, auzi sau atingem.
Schimbarea la față a Domnului, ne invită să vedem, să observăm multele experiențe de schimbare de care avem parte în viețile noastre zilnice, precum, schimbarea naturii, deschiderea treptată a unei flori, înfrunzirea copacilor, schimbarea oamenilor, creșterea copiilor, ciclul nașterii și a morții, realizarea faptului că Dumnezeu este aici. Prin ochi credinței realizăm că este un proces continuu de a vedea nu floarea ci înflorirea florii, nu oameni ci talentele lor, nu soarele ci răsăritul, nu miracolele ci pe Dumnezeu.
Chiar și de fiecare dată când ne adunăm pentru celebrarea sfintei Euharistii noi avem parte de experiența unui moment al schimbării, în care Domnul nostru Isus Cristos se schimbă iar în fața ochilor noștri. Pâinea și vinul sunt schimbate iar ele devin Trupul și Sângele său oferit nouă ca hrană spirituală spre împărtășire și viață în această călătorie a noastră spre viața veșnică.
Am fost martor la mulți oameni care s-au schimbat, nu în sensul de schimbare fizică ci în sensul de schimbare morală și spirituală. De exemplu, a existat la un moment dat un băiat, care acum e preot. Însă înainte de a intra în seminar a fost un adevărat dependent de droguri și un membru al unui clan mafiot. Însă când a intrat în seminar, după ce a avut parte de o adevărată reînnoire spirituală, unele schimbări au avut loc în el, iar acum este un preot bun, unul dintre cei mai buni din dieceza în care se află. Da, chiar dacă nu ne aflăm pe muntele Tabor, fericirea tot are și poate avea loc. Amin
