Sâmbătă din săptămâna a 18-a de peste an – 1

Mt 17,14-20

Vindecarea unui tânăr posedat de diavol

Cineva spusese despre credință ceva de genul, Dubiul vede obstacolul, Credința vede calea! Dubiul vede noaptea întunecată, Credința vede ziua! Dubiul ezită să facă un pas, Credința sare mai sus! Dubiul întreabă, Cine crede? Credința răspunde, Eu!

În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus vindecă un băiat ce suferea de posedarea diavolului. Totodată omul îi spune lui Isus că discipoli săi nu au fost capabili să alunge demonul din trupul fiului său. Ei nu au reușit să vindece un copil epileptic. Acesta e motivul pentru care Isus le-a spus discipolilor săi, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar… Isus a spus aceasta după ce i-a mustrat pe ucenici lui asupra puținei lor credințe în Dumnezeu.

De ce oare s-a întâmplat asta astfel? Motivul ar putea fi faptul că discipoli începuseră să lase sau să creadă că vindecările lor provin din mâinile lor. Ei înlăturaseră legătura lor de vindecare cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei credeau că ei sunt cei care vindecă și nu Dumnezeu. Au căzut în acea capcană eu sunt! sau altfel spus a mândriei în loc să se încreadă în Dumnezeu. Ei nu au mai reușit să recunoască adevărată sursă a puterii de vindecare, Isus însuși.

De aceea mereu va trebui să fim atenți să nu devenim bucuroși că am avea puteri de vindecare speciale asupra celorlalți oameni fiindcă aceste puteri vin de la Dumnezeu. Ci să fim bucuroși că Dumnezeu ne iubește și ne-a ales să își arate imensa iubire față de frați și surorile noastre prin intermediul nostru.

Sincer să fim nu e deloc ușor să definești credința. Desigur, credința implică cunoștințe despre Dumnezeu. Mai implică și săvârșirea voinței lui Dumnezeu și a angajamentului de a face ceea ce e bun și drept. Însă Isus mai adaugă un element la credință în textul evangheliei de astăzi, acela al încrederii în Dumnezeu. Isus a spus discipolilor săi că ei au o credință de înțelegere sau cunoștințe însă nu au destulă încredere (v.20). Cu alte cuvinte, acest tip de credință include, rugăciunea și mortificarea, recunoașterea puterii lui Dumnezeu când acționăm în numele lui Isus sau de a ne conecta mereu pe noi înșine cu Dumnezeu, iar asta e credința.

În propriile noastre vieți, cât de des ne-am confruntat cu situații în care am simțit că ne confruntăm cu lucrarea diavolului prin alți sau lucrurile pe care le facem? În aceste situații, ne îndoim noi că Dumnezeu va veni și ne va da putere, speranță și alinare? Probabil că Dumnezeul dorește să ne amintească astăzi că probabil acești demoni sunt prezentați nouă, nu că el dorește să ne testeze credința, ci fiindcă dorește ca noi să dobândim o mai mare încredere și credință în El.

Asemenea următoarei povestioare pe care o citisem cu mult timp în urmă, și care sună cam așa: Un grup de cercetători și botaniști explorau o regiune îndepărtată din munți Alpi în căutarea unei flori foarte speciale. Într-o zi au observat prin binoclu lor o floare de a o raritate și frumusețe ieșită din comun și a cărui valoarea în ochi cercetătorilor era de neimaginat. Însă ea se afla într-o prăpastie extrem de adâncă. Pentru ca să ia acea floare cineva trebuia coborât pe marginea prăpastiei cu o frânghie.

Un tânăr curios privea din apropiere, iar oameni de știință i-au spus că îl vor plăti bine dacă e de acord să fie coborât în prăpastie pentru a lua floarea.

Băiatul a aruncat o privire lungă în adâncurile amețitoare și a spus: Mă întorc într-o clipă. După un timp s-a întors, urmat de un bătrânel cu păr alb. Apropiindu-se de omul de știință, băiatul a spus, Mă voi coborî pe stâncă și vă voi lua floarea dacă acest om va ține frânghia. El e tatăl meu! Amin

sâmbătă, 7 august 2021

Sâmbătă din săptămâna a 18-a de peste an

Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *

Culoare:  verde (roşu, alb)
Psaltire
:   II

Liturghie la alegere
prefaţă comună

Dt 6,4-13
Ps 17
Mt 17,14-20

Ant. la intrare                           Ps 69,2.6

Dumnezeule, vino în ajutorul meu; Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi! Tu eşti ajutorul şi eliberato-rul meu; Doamne, nu întârzia!

Rugăciunea Zilei

Fii alături, Doamne, de slujito-rii tăi şi arată-le celor care te im-ploră bunătatea ta nemărginită; ei sunt mândri să te recunoască drept Creator şi Cârmuitor; reînnoieşte şi păstrează în ei harul tău, ca să-ţi fie plăcuţi pururi. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta!

Citire din cartea Deuteronomului 6,4-13
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 5 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! 6 Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta! 7 Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli! 8 Să le legi ca un semn la mâini şi să-ţi fie ca un pandantiv între ochi! 9 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale! 10 Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că ţi-o va da, cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit, 11 case pline de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, fântâni cu apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu le-ai plantat, când vei mânca şi te vei sătura, 12 ai grijă să nu-l uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei! 13 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, lui să-i slujeşti şi pe numele lui să juri!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 17(18),2-3a.3bc-4.47 şi 51ab (R.: cf. 2.3)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!

2 Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
51ab El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                cf. 2Tim 1,10

(Aleluia)  Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA

Dacă aţi avea credinţă, nimic nu v-ar fi imposibil.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,14-20
În acel timp, s-a apropiat de Isus un om care a îngenuncheat înaintea lui 15 şi i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu, pentru că este lunatic şi suferă cumplit! De multe ori cade în foc şi deseori în apă. 16 L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17 Isus, răspunzând, a zis: „O, generaţie necredincioasă şi perversă! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l aici!” 18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieşit din el. Şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci au venit discipolii lui Isus şi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?” 20 El însă le-a spus: „Din cauza puţinei voastre credinţe. Căci adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo!» şi el s-ar muta. Şi nimic nu v-ar fi imposibil”.

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Fraților preaiubiți, credința lui Petru în Isus, Fiul Dumnezeului cel viu, este o invitație pentru fiecare dintre noi de a ne aprofunda credință în același Isus. Să spunem împreună:

R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm ca noi să îl cunoaștem pe Cristos ca stânca mântuirii, Cel care proclamă sfințenia sa în Biserică. R.
  • Ne rugăm ca cei care par să își fi abandonat credința în Dumnezeu, ori sau revoltat împotriva înțelepciunii lui Dumnezeu, sau se împotrivesc îndrumării Duhului Sfânt, să se întoarcă la Dumnezeul cel milostiv și iubitor. R.
  • Ne rugăm ca odată cu comemorarea sfințirii primei Bazilici din Roma în cinstea Mariei, și noi să o cinstim ca Mamă a lui Dumnezeu. R.
  • Ne rugăm ca Maria și Iosif, părinții lui Isus, care au întărit credința și caritatea în mintea și calea vieții lui, să ajute părinții de astăzi să întărească vocația copiilor lor la preoție și viața consacrată. R.
  • Ne rugăm ca faptele de milostivire ale Bisericii să primească o susținere tot mai mare. R.
  • Ne rugăm ca toți răposați noștri, să vadă în ceruri strălucirea feței lui Dumnezeu. R.

Doamne Dumnezeul nostru, acum când ne apropiem tot mai tare de memorialul jertfei Fiului tău, te rugăm să ne dai harul credinței de a-i aduce recunoștința cuvenită. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin.

Asupra Darurilor

În bunătatea ta, Doamne, sfinţeşte aceste daruri şi, primind jertfa adusă în Duhul Sfânt, fă din noi ofrandă veşnică închinată ţie. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtășanie                Înţ 16,20

Tu ne-ai dat, Doamne, pâine din ceruri, care are în sine orice desfătare, bineplăcută tuturor

După Împărtășanie

Însoţeşte-i necontenit, Doamne, cu ocrotirea ta pe aceia pe care i-ai înnoit cu pâinea cerească; hrănindu-i neîncetat în această viaţă, învredniceşte-i, te rugăm, de mântuirea veşnică. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin

Sâmbătă din săptămâna a 18-a de peste an – 1

Mt 17,14-20

Vindecarea unui tânăr posedat de diavol

Cineva spusese despre credință ceva de genul, Dubiul vede obstacolul, Credința vede calea! Dubiul vede noaptea întunecată, Credința vede ziua! Dubiul ezită să facă un pas, Credința sare mai sus! Dubiul întreabă, Cine crede? Credința răspunde, Eu!

În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus vindecă un băiat ce suferea de posedarea diavolului. Totodată omul îi spune lui Isus că discipoli săi nu au fost capabili să alunge demonul din trupul fiului său. Ei nu au reușit să vindece un copil epileptic. Acesta e motivul pentru care Isus le-a spus discipolilor săi, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar… Isus a spus aceasta după ce i-a mustrat pe ucenici lui asupra puținei lor credințe în Dumnezeu.

De ce oare s-a întâmplat asta astfel? Motivul ar putea fi faptul că discipoli începuseră să lase sau să creadă că vindecările lor provin din mâinile lor. Ei înlăturaseră legătura lor de vindecare cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei credeau că ei sunt cei care vindecă și nu Dumnezeu. Au căzut în acea capcană eu sunt! sau altfel spus a mândriei în loc să se încreadă în Dumnezeu. Ei nu au mai reușit să recunoască adevărată sursă a puterii de vindecare, Isus însuși.

De aceea mereu va trebui să fim atenți să nu devenim bucuroși că am avea puteri de vindecare speciale asupra celorlalți oameni fiindcă aceste puteri vin de la Dumnezeu. Ci să fim bucuroși că Dumnezeu ne iubește și ne-a ales să își arate imensa iubire față de frați și surorile noastre prin intermediul nostru.

Sincer să fim nu e deloc ușor să definești credința. Desigur, credința implică cunoștințe despre Dumnezeu. Mai implică și săvârșirea voinței lui Dumnezeu și a angajamentului de a face ceea ce e bun și drept. Însă Isus mai adaugă un element la credință în textul evangheliei de astăzi, acela al încrederii în Dumnezeu. Isus a spus discipolilor săi că ei au o credință de înțelegere sau cunoștințe însă nu au destulă încredere (v.20). Cu alte cuvinte, acest tip de credință include, rugăciunea și mortificarea, recunoașterea puterii lui Dumnezeu când acționăm în numele lui Isus sau de a ne conecta mereu pe noi înșine cu Dumnezeu, iar asta e credința.

În propriile noastre vieți, cât de des ne-am confruntat cu situații în care am simțit că ne confruntăm cu lucrarea diavolului prin alți sau lucrurile pe care le facem? În aceste situații, ne îndoim noi că Dumnezeu va veni și ne va da putere, speranță și alinare? Probabil că Dumnezeul dorește să ne amintească astăzi că probabil acești demoni sunt prezentați nouă, nu că el dorește să ne testeze credința, ci fiindcă dorește ca noi să dobândim o mai mare încredere și credință în El.

Asemenea următoarei povestioare pe care o citisem cu mult timp în urmă, și care sună cam așa: Un grup de cercetători și botaniști explorau o regiune îndepărtată din munți Alpi în căutarea unei flori foarte speciale. Într-o zi au observat prin binoclu lor o floare de a o raritate și frumusețe ieșită din comun și a cărui valoarea în ochi cercetătorilor era de neimaginat. Însă ea se afla într-o prăpastie extrem de adâncă. Pentru ca să ia acea floare cineva trebuia coborât pe marginea prăpastiei cu o frânghie.

Un tânăr curios privea din apropiere, iar oameni de știință i-au spus că îl vor plăti bine dacă e de acord să fie coborât în prăpastie pentru a lua floarea.

Băiatul a aruncat o privire lungă în adâncurile amețitoare și a spus: Mă întorc într-o clipă. După un timp s-a întors, urmat de un bătrânel cu păr alb. Apropiindu-se de omul de știință, băiatul a spus, Mă voi coborî pe stâncă și vă voi lua floarea dacă acest om va ține frânghia. El e tatăl meu! Amin

Alte teme omiletice și catehetice

  1. Shema: o rugăciune atotcuprinzătoare.
  2. Isus și Shema.
  3. Exemple ale lipsei noastre de credință.
div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?