Mt 22,1-14
Parabola invitaților la nuntă
Ați fost vreodată invitați la o petrecere formală sau oficială ori după cum mai sunt cunoscute, la un dineu, la care ați fost rugați să veniți îmbrăcați într-un anumit mod? Eu am avut ocazia să fiu invitat de câteva ori. Sunt sigur că la aceste genuri de petreceri, dacă nu respecți cerința îmbrăcămintei adecvate, cu siguranță ți se va interzice să intri și vei fi trimis în întunericul din care ai venit. În acest caz vorbim despre îmbrăcăminte oficială, normală, de gală, și nu la acele haine extravagante, pe care, cel mai adesea le vedem pe vedete, care scot în evidență fiecare contur al corpului uman. Hainele normale sau formale nu înseamnă pantaloni pentru femei sau haine costume largi sau ciudate pentru bărbați. În acest caz, bănuiesc că acel bărbat sărac din parabola de astăzi, nu cred că a citit indicațiile micuțe de la subsolul invitației sale. Așa că a fost aruncat afară în întuneric unde va fi plânset și scrâșnirea dinților fiindcă, după cum a spus și Isus, mulți sunt chemați dar puțini sunt cei aleși. Isus nu ne dă nici un indiciu asupra motivului pentru care se întâmplă astfel.
Această parabolă o paralelă în evanghelia după Luca (14,14-24) în care omul bogat dă un banchet. În textul evangheliei de astăzi vedem cum un rege pregătește o sărbătoare de nuntă pentru fiul său. De ce oare parabolele lui Isus par să se concentreze pe un rege furios care ajunge să îi pedepsească pe cei care refuză invitația lui și care se poartă urât cu servitori săi? De fapt această parabolă a lui Isus conține două relatări. Prima are de-a face cu invitații inițiali, primi care au fost chemați dar care au refuzat.
A doua parte a relatării se concentrează pe cei care nu au nici o treabă cu regele și care nu aveau cum să primească niciodată o astfel de invitație din partea unui rege.
În continuarea cestei reflexii asupra acestui pasaj evanghelic, aș dori să împrumut trei cuvinte și unele reflexii ale unui episcop, dintr-una din cărțile sa intitulate Iubește ca Isus, prin care și-a invitat oameni să își amintească de trei cuvinte cheie din parabola invitaților la nuntă:
Primul cuvânt cheie din evanghelie e cel al invitației. Domnul ne invită zi de zi să venim cu toți la banchetul său de har. El are deja totul pregătit, el deja a plătit prețul, însă ține de noi dacă acceptăm sau nu invitația sa. Va trebui să fim pregătiți să venim atunci când va fi gata. Uneori refuzăm cu politețe, însă de cele mai multe suntem dispuși să acceptăm, însă și atunci cu condiții. Sincer să fim, printre toate religiile din lume, oameni au fost cei care l-au căutat pe Dumnezeu însă nu și în creștinism, unde Dumnezeu e cel care ne caută pe noi. El este cel care îi caută pe oameni. Așa că întrebarea e, Când vom răspunde cu sinceritate și onestitate la invitația sa acceptând-o?
Al doilea cuvânt cheie din evanghelie e cel al indiferenței. Cei invitați erau indiferenți. Cu toți au ignorat invitația. Și-au întors spatele și s-a dus fiecare la afacerea sau munca sa. L-au ignorat pe Domnul. Doar imaginați-vă, Dumnezeu însuși ne invită iar noi prindem curajul de a-i spune Nu, nu invitației sale fiindcă avem alte lucruri, cică mai bune de făcut. Această indiferență continuă să existe chiar și în ziua de astăzi. Cei care au fost invitați dar nu au răspuns pot fi grupați în trei categorii: cei dezinteresați sau cei pentru care invitația lui Dumnezeu nu le spune nimic și nici nu îi interesează; cei opuși sau cei care duc bătălia cu Cristos și Biserica sa. Ei doresc să Schimbe Biserica prin acțiuni politice; și cei nepoliticoși.
Al treilea cuvânt cheie din evanghelia de astăzi e cel al ne-adecvării prin care cei nepoliticoși, al treilea grup din cei invitați. Asemenea acelui bărbat care fusese chemat ulterior și care a crezut că va fi primit la sărbătoarea de nuntă fără haina adecvată. În ceea ce ne privește pe noi, grija mea principală nu e modul în care ne îmbrăcăm în timpul celebrărilor Euharistice. Grija mea principală, după cum spusese și acest episcop, e modul în care noi suntem în Biserică, dispoziția noastră interioară, e modul în care se îmbracă inimile noastre. Cineva spusese, suntem prezenți fizic dar suntem absenți cu mintea.
Cartea psalmilor ne-a spus astăzi, O, de ați asculta astăzi glasul lui: „Nu vă împietriți inimile (Ps 95,8). Amin
