Mt 23,13-22
Denunțarea fariseilor și cărturarilor
Dumnezeu se va supăra pe tine. Acestea sunt cuvintele pe care le adresează destul de des părinți când ajung în pragul disperării din cauza unui copil obraznic. Cei drept e destul de înțeles reacția lor, mai ales dacă luăm în considerare presiunea la care un părinte este supus față de copilul său complet nepăsător. Ne se întâmplă nimic rău dacă spunem asta însă nu e corect să o spunem fiindcă am putea ajunge să creăm o imagine greșită asupra lui Isus în mintea copilului.
Însă în textul evangheliei de astăzi vedem cum Isus se enervează. El se ia de farisei pentru că pretindeau că ei sunt cei mai buni și cei mai învățați dintre toți, ba chiar îi și numește pe farisei ipocriți de două ori iar de trei ori le și spune vai vouă. Iar asta fiindcă în loc să încurajeze poporul ca să intre în ceruri, ei încuiau împărăția cerurilor din cauza superficialității lor, a legalismului și a ipocriziei. Într-adevăr, Isus se enervează într-un mod în care poate ne-aș șoca. Putem noi oare să spunem că părinți au justificare când se enervează pe copii lor? Răspunsul tot e nu. Mânia lui Isus nu a fost îndreptată spre copii. Ci adulți sunt cei pe care îi condamnă el. Adulți sunt cei care sunt ipocriți, care se folosesc de religie spre propriul lor profit. Ei sunt cei care se hrănesc pe ei înșiși în loc de turma ce le-a fost încredințată.
Cu alte cuvinte, Isus ne învață prin evanghelia de astăzi să evităm ipocrizia cărturarilor și a fariseilor. După cum spusese și un preot într-una din omiliile sale, că noi părem că suntem creștini devotați, în sensul că suntem ne îndeplinim toate datoriile religioase precum participarea la sfânta Liturghie, nu doar Duminica ci chiar zi de zi, că mergem la Spovadă regulat, că donăm foarte mulți bani Bisericii, că suntem membri ai unor asociații religioase. Însă dacă religiozitatea noastră e doar pentru a ne satisface dorințele și nu e însoțită de o devoțiune internă față de Dumnezeu, atunci religiozitatea noastră exterioară este complet inutilă.
Isus de două ori își numește oponenți ipocriți. Cuvântul grecesc pentru ipocriți este cel de hupocritai, un termen teatral desemnat actorilor. Cu alte cuvinte, termenul face referință la oameni care se comportă fals sau la conducători religioși care nu reușesc să își îndeplinească responsabilitatea față de popor sau par drepți și onești însă în interior sunt ne-onești, ne-ascultători.
Isus le spune oponenților lui vai vouă. Această expresie este mai mult una de milă dureroasă decât una de mânie. Isus se ia de farisei și cărturari prin a le spune vai vouă de trei ori doar în pasajul evangheliei de astăzi! Ceea ce l-a durut cel mai mult pe Domnul nu a fost păcătosul, sau prostituata sau vameșul și nici măcar săracul suflet care l-a trădat. Ci mânia sa s-a îndreptat spre cei care au fost trebuiau să asigure cale liberă oilor pierdute ale lui Isus și să le readucă înapoi la Dumnezeu. Isus îi numește îndrumători orbi, fără nici o preocupare reală față de bunăstarea spirituală a celor care îi urmează.
Cineva spusese că e destul de dificil să fii îndrumătorul spiritual în viața unei persoane. Când vine vorba de evaluarea proprie, noi putem fi destul de părtinitori din cauza emoțiilor sau a mândriei noastre. De aceea avem nevoie de un bun îndrumător. Unul dintre cele mai mari daruri pe care le primim e acela de a avea pe cineva care să ne orienteze în călătoria noastră de credință spre Dumnezeu. Să ne rugăm bunul Dumnezeu ca fiecare dintre noi să găsească o astfel de persoană.
În încheiere vă invit să ne examinăm pe noi înșine și să ne întrebăm: Ce fel de creștini suntem? Care este adevărata noastră intenție în împlinirea obligațiilor noastre ca și creștini catolici? Amin
