Gen 2,18-24
Evr 2,9-11
Mc 10,2-16
Un cuplu căsătorit a mers la un moment dat la terapeutul de cupluri. Nici nu s-au așezat bine pe scaun că au și început să vorbească amândoi în același timp într-un adevărat val de critici. Când în sfârșit s-au oprit pentru o pauză de respirație, terapeutul le-a sugerat ca acum să înceapă să își spună unul altuia tot binele pe care îl văd în celălalt. Și s-a așezat liniștea completă.
După care fiecare din cei doi au primit un pix și o coală de hârtie și li s-a spus să scrie ceva demn de laudă asupra celeilalte persoane. Nici unul din ei nu a scris nimic. Stăteau amândoi privind lung la hârtie. După o perioadă de așteptare, care parcă a durat o veșnicie, soțul a început să scrie ceva. În același timp a început și soția să scrie ceva însă ea rapid și cu muți nervi.
Într-un final s-au oprit amândoi din scris. Și iar tăcere…soția și-a împins hârtia în față pentru ca terapeutul să o poată citi, însă acesta a împins-o înapoi dându-i de înțeles că nu lui trebuie să o dea ci soțului ei. Atunci ea a împins parcă fără tragere de inimă hârtia până spre jumătatea mesei. El a luat-o și în schimb și-a împins propria lui foaie spre soția lui.
Amândoi au început să citească. Terapeutul stătea și privea. Imediat o lacrimă a început să coboare din ochiul soției. A strâns acea bucată de hârtie în pumn și a ținut-o strâns. Acest fapt a dovedit că ea prețuia gesturile și cuvintele frumoase de moment pe care soțul ei le exprima despre ea. Întreaga atmosferă din cameră s-a schimbat complet acum. Nu mai era nevoie de alte cuvinte. Cuvintele frumoase vindecase rana.
Soțul și soția au ieșit de acolo la braț.
În textul evangheliei de astăzi, farisei au venit la Isus pentru a-i scoate în evidență că legea mozaică permitea unui israelit să divorțeze de soția lui. Un verset asupra căsătoriei din carte Deuteronomului afirmă că atunci când un bărbat găsește ceva indecent la soția lui, să scrie un bilet de divorț, să il de-a în mână și să o lase să plece de la casa lui (24,1). E ca și cum ai lua un gunoi și l-ai arunca la tomberon. Dar dacă soția găsea ceva indecent la soțul ei, putea ea să scrie un bilet de divorț și să îl de-a soțului ei? Ei bine, asta nu mai e menționat.
Însă Domnul a luat o atitudine dură și a afirmat permanența și indisolubilitatea căsătoriei. Isus a spus aceasta prin a cita din însăși cartea Genezei: Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; 7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” (Mt 10,6-9).
Învățătura lui Isus asupra indisolubilității și a permanenței căsătoriei pare să nu fie la locul ei într-o societate care acceptă divorțul ca pe un mod normal de viață. Din fericire există și țări în lume care au interzis cu desăvârșire divorțul, sunt puține dar există. Aceste legi însă au creat un alt fenomen. Oameni din acele societăți merg să se căsătorească în alte locuri fiindcă dacă cumva după aceea simt că nu mai sunt compatibili unul cu celălalt să poată divorța imediat.
Căsătoria este un legământ veșnic dintre soț și soție încheiată în fața lui Dumnezeu însuși. Ei fac împreună această promisiune prin care se dedică complet unul altuia. Acest legământ este complet diferit de un contract obișnuit ce se ocupă de proprietăți sau mașini sau altele asemenea. De exemplu dacă am dori să închiriem un apartament. Căsătoria e diferită. Iar asta fiindcă nu se specifică numărul de ani ci e un contract prin care unirea este permanentă.
Textul evangheliei de astăzi ne spune, omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup (Mt 10, 7-8).
Cel căsătorit trebuie să își lase mama, tatăl, prieteni, plăcerile, distracțiile și hobbi-urile. Câți oameni din ziua de astăzi nu spun sau chiar sunt căsătoriți cu locul lor de muncă, cu cariera politică sau cu alte hobbi-uri sau ambiții decât cu propriul lor partener? Va trebui să le lase dacă doresc să poată să stea în picioare pentru a reuși să aibă propriul mod de a trăi ca și familie.
Cei doi trebuie să se unească. În căsătorie separarea este rodul neînțelegerii. Separarea legală și divorțul pot distruge nu doar viața lor de căsătorie ci și viitorul copiilor lor. Acesta e motivul pentru care căsătoria înseamnă și este o unire veșnică dintre soț și soție, mai mult decât cu copii lor, părinți sau cu toți ceilalți.
Nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Cuplul conform planului lui Dumnezeu nu mai sunt doi ci sunt un singur trup. Iar acest lucru poate fi văzut în efortul lor unitar de a se ajuta reciproc să crească ca și persoană în propria lor maturitate spirituală.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra câtorva aspecte asupra căsătoriei care cred eu că sunt necesare pentru cei care doresc să aibă o viață de căsătorie de succes. Acestea sunt: sinceritatea, unitatea, jertfa de sine sau sacrificiul, încercarea de a-l îndrepta pe celălalt și slujirea sau generozitatea.
Helen Rowland spusese: Dacă vrei să fii fericită cu un bărbat trebuie să îl înțelegi mult și să îl iubești puțin. Dacă vrei să fii fericit cu o femeie trebuie să o iubești mult și să nu încerci deloc să o înțelegi. Amin
