Mt 11, 25-30
Francisc, reconstruiește Biserica mea
Astăzi celebrăm amintirea sfântului Francisc de Assisi. Cu siguranță mulți dintre noi cunosc sau au mai auzit amănunte sau lucruri despre viața sfântului Francisc de Assisi. Însă de un lucru va trebui să ținem cont, că nu a durat mult timp, după ce Francisc a renunțat la averea și bunurile sale ca el să adopte sărăcia evanghelică radicală, prin care a și reușit să atragă atât de mulți frați care au dorit să urmeze același mod de viață.
În anul 1209, Francisc a călătorit la Roma împreună cu acest grup al său, micuț în acel timp, pentru a se putea întâlni cu noul papă ales Inocențiu al II-lea și pentru a primi aprobarea Bisericii pentru acest grup al său de frați.
În acel timp, în Italia existau atât de multe grupuri de eretici, unul dintre ele însă era cel mai periculos dintre toți, adică catari, care erau ostili față de Biserica instituțională. Inițial papa Inocențiu a ezitat în aprobarea acestui grup de predicatori călători care doreau să se numească frați minori.
În noaptea de după întâlnirea cu Francisc, papa Inocențiu a avut un vis. Papa Inocențiu a visat că stătea și privea la Bazilica din Lateran, a visat cum privea cu frică cum mândra și vechea clădire se ruina, turnul începea să se scufunde, iar pereți să se crape, ajunsese în acel punct al colapsului. Însă dintr-o dată, un mic grup de oameni obișnuiți a venit spre Lateran. Toți erau îmbrăcați la fel în haine de țărani săraci, în picioarele goale, cu o frânghie în jurul brâului pe post de curea. Grăbindu-se spre Biserica ce dădea să se dărâme, aceștia și-au pus umeri sub pereți și cu putere au ridicat din nou biserica ce se dărâma pentru ca să poată stea din nou dreaptă și frumoasă. Papa a recunoscut atunci că acel om era nimeni altul decât Francisc de Assisi.
Papa interpretase acest vis prin faptul că sfântul Francisc avea să fie instrumentul prin care Dumnezeu dorește să reformeze și să întărească Biserica sa.
Povestea e destul de interesantă, mai ales în lumina acelui moment în care Francisc a căzut în genunchi în rugăciune în capela sfântului Damian aflată în ruine. Pe când Francisc stătea în genunchi și se ruga în fața crucifixului, Isus a început să îi vorbească spunându-i, Francisc, reconstruiește Biserica mea.
Francisc inițial a luat această poruncă a lui literalmente. Însă tot Francisc ne-a arătat că Biserica este cu adevărat reînnoită de sfinți care se dedică pe ei înșiși lui Cristos și trăirii și predicării evangheliei.
Biserica din timpul lui Francisc a fost extrem de asaltată de erezie și de viața plină de lux a clerului. Prin predicarea și trăirea evangheliei, Francisc a reușit să săvârșească o adevărată reformă, totul doar prin trăirea evangheliei și prin predicarea adevărului.
De asemenea, tot astăzi suntem invitați să ne rugăm și pentru sfântul nostru părinte papa Francisc care și-a ales ca nume tocmai cel al sfântului Francisc de Assisi, și care astăzi își sărbătorește onomastica. Să ne rugăm ca el alături de toți episcopi, preoți, și diaconi dar mai ales de toți creștini din lume, să lucreze necontenit spre o autentică reînnoire a Bisericii prin trăirea cât mai fidelă a evangheliei.
Cu alte cuvinte, la ceea ce suntem noi chemați astăzi nu e acea sărăcie radicală a sfântului Francisc, ci suntem chemați la o detașare spirituală de bunurile noastre, pentru ca tot ceea ce avem să fie pus în slujba evangheliei Domnului nostru Isus Cristos. Amin
