Ier 31,7-9
Evr 5,1-6
Mc 10,46-52
Tot mai mulți oameni au parte de infarct sau de probleme la inimă iar asta nu se datorează din cauza alimentelor grase, precum carnea de porc prăjită, sau de pui prăjit și multe altele asemenea, ci datorită multelor griji, anxietăți și tensiuni ce domnesc în inimile lor. Câți frați și surori ale noastre nu dobândesc cu ani și multe alte boli, care și ele în mare parte se datorează tensiunilor și grijilor și mai puțin alimentelor sau modului de viață. Totul din cauză că poartă cu ei un adevărat bagaj emoțional.
Cu alte cuvinte, acele griji, anxietăți și tensiuni din noi mereu vor face tot ce le stă în putință să iasă afară. Și ies…cel mai adesea prin diferite boli.
Textul evangheliei de astăzi ne-a vorbit despre un bărbat pe nume Bartimeu care avea un handicap, acela de a nu vedea. El era orb. Bartimeu era rănit însă nu doar fizic ci mai presus de toate spiritual și emoțional. El era rănit spiritual și emoțional fiindcă oameni îl respingeau și îl izolau de restul comunității iar Isus cunoștea foarte bine cât de dureros era aceasta. Bartimeu a strigat la Isus să îl ajute cu boala lui. Mulți îl dădeau deoparte, spunându-i să tacă. Însă el începea să strige și mai tare, tot mai tare. Așa că Isus s-a oprit și le-a spus să îl aducă la el pentru a-l vindeca de orbirea sa.
Sunt unele biserici în care creștini de acolo se plâng că nu aud preotul la altar, că sistemul de sonorizare nu funcționează cum trebuie. Sau că nu au înțeles predica preotului pentru că sistemul de sunet e defectuos. Iar dacă sistemul de sunet e unul bun, predica preotului, chiar dacă nu e atât de bună devine una foarte bună. Așa că va trebui să facem în așa fel încât sistemul de sonorizare să fie unul bun ca oameni să audă cum trebuie Cuvântul lui Dumnezeu.
Cineva spusese că noi ar trebui să fim dispuși să investim pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să devină foarte clar celor care îl ascultă. Pentru ca astfel să nu se mai strige, decât atunci când e nevoie și când situația o cere. De exemplu, un copil care țipă și plânge zgomotos pentru ca să atragă atenția părinților lui că el e nervos au supărat. Dacă e urgent atunci trebuie să țipăm. Dacă suntem nervoși, atunci trebuie să strigăm pentru ca să eliberăm acele emoții din interior.
După cum am menționat și pe la începutul acestei predici că orbul Bartimeu a strigat pentru a putea capta atenția lui Isus, ceea ce a și reușit. Strigătul e un semn de putere, energie și unitate. Nu e greșit să strigăm, fiindcă conform profetului Ieremia: Strigați cu bucurie la Dumnezeu tăria noastră (30,7; 20,7-8).
Trebuie să strigăm asemenea persoanelor carismatice atunci când se roagă. Va trebui să strigăm pentru ca lumea și oameni din jur să poată auzi. Lumea noastră de astăzi și oameni nu sunt orbi ci sunt surzi. Creăm atât de multe sunete doar pentru ca să nu mai ascultăm. Va trebui să strigăm pentru ca toți să auză Cuvântul lui Dumnezeu.
În ziua de astăzi, sunt atât de mulți oameni orbi. Unii dintre ei sunt cu adevărat orbi fizic fiindcă tot ceea ce pot ei vedea e întunericul.
Însă sunt tot mai mulți oameni care cu toate că nu sunt orbi, asemenea lui Bartimeu, noi tot îi considerăm orbi, nu în sensul textului evangheliei de astăzi ci ei sunt orbi din punct de vedere spiritual. Ei devin orbi:
În primul rând, fiindcă nu sunt preocupați de situația celor săraci. Singurul lucru de care le pasă e propria lor persoană. De exemplu, În timpul comunismului, comuniști au confiscat pământurile țăranilor pentru a fi colectivizate, pentru așa zisa mai bună gestionare și prosperitate a țării. Rezultatul? Cei de sus care se ocupau o duceau foarte bine, iar restul oamenilor făceau foamea, își procurau foarte greu hrana de zi cu zi. Sunt sigur că majoritatea dintre voi știți despre ce vorbesc așa că nu voi mai intra în detalii.
În al doilea rând, atenția lor este îndreptată asupra statului lor în viață, că ei sunt cei săraci și că nu pot face nimic în această privință. Așa că nu mai lucrează deloc și pe deasupra își și pierd speranța în și pentru viitor.
În al treilea rând, din cauza sărăciei, ei fac din aceasta o scuză, un motiv din al pune pe Dumnezeu pe locul doi în viețile lor. Ei sunt foarte ocupați cu supraviețuirea proprie. Nu sunt deloc activi în Biserică ba mai rău majoritatea dintre aceștia nici măcar nu fac semnul sfintei crucii când se așază la masă.
În al patrulea rând, din cauza faptului că ei deja dețin o avere, încep să exploateze oameni pentru a dobândi și mai multă avere. Așa că săracii acum devin și mai săraci iar bogați devin și mai bogați.
În al cincilea rând, ei doresc să fie în centrul atenției. Aceștia sunt cei care sunt mereu în centrul atenției și tot ceea ce fac e să caute moduri în care să fie mereu în centrul atenției.
O persoană oarbă caută un mod prin care el/ea să poată vedea sau căuta o persoană și ca astfel să vadă lumina lui Cristos. Asemenea lui Bartimeu, după ce a început să vadă, el nu s-a mai dus acasă ci a început să îl urmeze pe Isus oriunde se ducea el. La fel ca și noi de altfel, după ce l-am cunoscut pe Cristos prin Botez sau prin alte moduri va trebui să devenim adevărați soldați ai lui Cristos gata mereu să îl apărăm de toate adversitățile.
Bartimeu și-a folosit urechile, credința, încrederea și perseverența pentru Isus; cu atât mai mult ar trebui să facem noi care suntem întregi din punct de vedere fizic. De ce să nu dăm 100% din recunoștința noastră lui Dumnezeu?
Și voi încheia cu versurile unui cântec foarte frumos, găsit pe internet, intitulat Ești singura mea comoară, care sună cam așa:
Ești singura mea comoară
Pe care nu o pot înțelege complet
Frumusețea pe care ai creat-o
E o imagine a frumuseții tale.
Inima mea te dorește
Tu ești singura mea bucurie
În frumusețea dimineții
Te doresc pe tine.
Mereu te caut
În aproapele meu, mereu te simt pe tine.
Cu creația ta
Vreau să văd fața ta.
