Cântec: Am venit în casa ta, o, Isuse…
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
Preot: Să îngenunchem în fața Regelui nostru, a lui Cristos, și să contemplăm iubirea Sa. Nu putem pătrunde toată profunzimea iubirii acestui Rege unic, dar să rămânem în această adorație într-o atitudine de umilință și iubire, de contemplație și venerație. Să privim la El, care a fost străpuns pentru rănile noastre, care a murit pentru noi, și să lăsăm să ne vorbească tăcerea…Nu e nevoie de multe cuvinte pentru a ne înfățișa înaintea Sa. Poate de multe ori rugăciunea noastră este o moară de cuvinte care sună în gol, care se înșiruie mecanic fără participarea inimii…. Suntem în fața Lui: inimă la inimă, sub privirea Sa. Fără gânduri, fără cuvinte, doar cu El…
Copil 1 –
Iată-ne Doamne, aici prezenți pentru a îngenunchea în fața Ta. Vrem să rămânem cu Tine pentru o oră și să vorbim despre noi și despre Tine. Dar, Doamne, mai vrem să vorbim despre cineva… despre cei care nu sunt aici. Pentru că noi Te iubim cu-adevărat, vrem chiar de la început să îți cerem iertare pentru ei și pentru lipsa lor de iubire și îți promitem toată iubirea noastră sinceră și curată. Tu ești Rege, Regele vieții noastre și dacă vrem să fim mărturisitorii tăi, știm că la baza comportamentului nostru trebuie să stea la bază învățătura ta: să-i iubim pe toți așa cum tu îi iubești. Iar noi ne bucurăm că avem astfel ocazie să-ți arătăm concret că vrem să facem parte din armata Ta regală. Ajută-ne Tu să nu cumva să te trădăm vreodată! Amin
Tatăl Nostru…., Bucură-te Marie…, Slavă Tatălui….
*scurtă pauză de tăcere…
Tânăr 1 –
Cât timp persistă amintirile plăcute despre un om bun? Cât timp persistă amintirile plăcute despre un om obișnuit? Dar despre un rege? E drept că în zilele noastre s-a redus numărul regilor care să ne guverneze politic și social, însă a crescut numărul celor care ne înrobesc înșelător sufletele. Dacă primii rămân cel puțin atestați istoric, cei din urmă lasă cel mult un gust amar.
Vom propune acum spre reflecție o antiteză, puțin improprie, între primii regi ai Israelului și persoana lui Cristos… O progresie spirituală ca înțelegere a regalității lui Isus…
Saul, David și Solomon sunt cei trei mari regi pe care i-a avut Regatul lui Israel. Direct învestiți în funcție de Dumnezeu (aleși și unși de către un reprezentant al său), ei devin mijlocitori între Dumnezeu și oameni. Ei nu numai că trebuie să le asigure oamenilor dreptatea, biruința și pacea, dar și toate binecuvântările divine; inclusiv rodnicia pământului, a oamenilor și animalelor sosesc prin mijlocirea lor.
Regele Saul, primul rege al poporului israelit, este uns de Samuel, lăsând viața tihnită de păstor de măgărițe pentru una de conducător de oști și neamuri. în ciuda modestiei și a împotrivirii sale, frumosul Saul va deveni rege: un conducător carismatic, călăuzit de Duhul lui Iahve și care conduce războiul sfânt. Saul avea un singur atribut dintre cele care vor intra în portretul-robot al regelui ideal (mandatar ceresc, înțelept profet, poet, conducător militar, mare preot, perfecțiune fizică etc.): era „tânăr și frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus”. Și mai era și un mare conducător militar, ceea ce-i îngrijora pe preoți și pe profeți.
Se întrunesc oare aceste trăsături de rege și în Isus?
El, care „nu avea nici chip, nici frumusețe, om al durerilor, obișnuit cu suferința”, nu a purtat războaie cu sabia, dar a învins păcatul, moartea, nu a fost un bun conducător militar, dar aduna în jurul lui mulțimi în care „numai bărbați erau la circa 5.000”.
Regele David, cel de-al doilea ocupant al tronului Israelului, este unul dintre cei mai apreciați oameni din istorie. Remarcabil om de stat, talentat comandant de oști și strălucit diplomat, David schițează structurile organizatorice ale noului stat centralizat. El începe pregătirile de construcție a Templului, care va fi înălțat de fiul și succesorul său, Solomon, iar ca muzician și poet talentat, scrie cei mai frumoși psalmi adresați lui Dumnezeu.
Isus nu ducea lupte de cucerire pentru a-și extinde puterea, ci trecea din cetate în cetate pentru a extinde vestea cea bună. Nu exercita autoritatea de conducător, ci lăsa mereu libertatea de a alege… „DACA vrea cineva să vină după mine…” Nu a scris psalmi, dar ne-a învățat cea mai frumoasă rugăciune, nu a promulgat noi legi, dar a rezumat toate constituțiile din lume la o singură lege – cea a iubirii… Nu a schițat niciun plan al vreunei construcții mărețe, dar ne-a trasat drumul care duce la Casa Tatălui…
Regele Solomon, al treilea rege al Israelului, după tatăl său, David, și regele Saul, a fost faimos pentru înțelepciune și apreciat pentru construcția Templului lui Dumnezeu. Combinația dintre diplomația pe plan internațional și dezvoltarea internă a reușit să creeze bogăție și siguranță fără precedent în Israel pe timpul domniei lui. Bogăția lui a fost egalată de înțelepciunea sa faimoasă pentru care era căutat, o mare varietate de poezii și opere de înțelepciune fiindu-i atribuite 0 Cântarea Cântărilor, Proverbele și Ecleziastul).
Isus, ca rege, nu trăia în bogăția unui palat ca al lui Solomon… „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul”. Singurul palat în care el și-ar dori să stea este cel al inimilor noastre… El nu a uimit prin opere mărețe lirice sau de artă, dar a scris cea mai frumoasă operă de iubire pe lemnul crucii… El nu a plecat din această lume lăsând doar amintirea faptelor sale, ci a rămas cu noi.
*Scurt moment de tăcere….
Cântec: Sunt copil Isuse..
Copil 2 –
Te voi preamări Dumnezeule, Împăratul meu
Și voi binecuvânta numele tău în veac și în veacul veacului.
În toate zilele te voi binecuvânta și voi lăuda numele tău
în veac și în veacul veacului.
Mare este Domnul și vrednic de laudă foarte
Și măreția lui e fără de măsură.
Din neam în neam vor slăvi faptele tale,
Și putere ta o vor vesti.
Strălucirea slavei maiestății tale o vor spune
Și minunile tale vor istorisi.
Puterea faptelor tale înfricoșate o vor grăi
Și slava ta o vor povesti.
Pomenirea mulțimii bunătății tale
O vor preamări
Și de dreptate a ta se vor bucura.
Îndurător și milostiv este Domnul.
îndelung răbdător și mult milostiv
Bun este Domnul cu toți
și îndurările lui peste toate făpturile.
Să te laude Doamne toate făpturile tale
și credincioșii tăi să te binecuvânteze.
Slava împărăției tale să o spună
Și puterea ta să o grăiască.
Spre a vesti fiilor oamenilor puterile tale
și slava strălucirii împărăției tale.
Împărăția ta este împărăția tuturor veacurilor
Și stăpânirea ta va dăinui din neam în neam.
Tatăl Nostru…., Bucură-te Marie…, Slavă Tatălui….
Tânăr 2 –
Ce rege poate fi deci Isus? Un rege atipic, regalitatea lui este de alt ordin decât cel al lumii politice…
Dar oare inima noastră are nevoie de doctrine politice pentru a-1 declara pe Isus rege al nostru?
Mai avem noi oare nevoie de dovezi mai mari decât cea de pe cruce? Avem regi ai muzicii, regi ai modei, regi ai bucătăriei, regi în materie de mașini, dar avem oare rege peste liniștea noastră interioară?
Ce rege ne guvernează nouă viața? Banul? Puterea? Bogăția? Inteligența?
Poate că Isus nu este printre cei mai admirați oameni din istorie, așa cum sunt Saul, David, Solomon (ba chiar cel mai controversat dintre toți), însă este singurul rege care s-a coborât de pe tronul său și a trăit în sărăcie și nevoi pentru a micșora distanța ierarhică…
Acceptăm noi un rege apropiat de noi, sau ne mulțumește relația distantă dintre conducător și supus?
Ajută-ne, Doamne, să te descoperim ca rege în viața noastră și să trăim împărăția cerului încă de pe pământ, prin legea supremă a iubirii tale…
Îți mulțumim că ai ales și acceptat să fii un rege sărac, pentru a ne învăța modestia.
Învață-ne să nu privim crucea pe care o avem de purtat ca pe un obiect de tortură, ci, așa cum ai privit-o tu, ca pe un tron care înalță spre Dumnezeu.
Tatăl nostru…, Bucură-te, Marie…, Slavă Tatălui…
*Scurt moment de tăcere….
Copil 3 –
Doamne, suntem prezenți în Casa Ta, am răspuns la a ta chemare pentru a ne uni în credință. Ne-am adunat cu toții pentru a-ți oferi inima noastră curată în dar. Îți încredințăm copilăria noastră pentru că știm că vei avea grijă de ea și că ne vei îndruma pe calea cea dreaptă. Îți mulțumim pentru viața pe care ne-ai oferit-o, pentru familie și prieteni. Ne-am adunat deci pentru a te adora, pentru a ne apropia de tine și pentru a-ți pătrunde în inimă. Îți spunem cu sinceritate că ești totul pentru noi și că fără tine suntem neputincioși. Te rugăm dă-ne curaj să mergem mai departe, dă-ne credință și putere ca să luptăm în viața de zi cu zi. Îți mulțumim că ești mereu aproape de noi și că ne asculți. Amin.
Pr. Tatăl Nostru…., Bucură-te Marie…, Slavă Tatălui….
*scurtă pauză de tăcere…
Cântec:
Evanghelia (Preot)
În acel timp, Pilat l-a întrebat pe Isus: „Tu ești regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „De la tine însuți spui aceasta sau alții ți-au spus-o despre mine?” Pilat i-a răspuns: „Sunt eu iudeu? Poporul tău și arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce-ai făcut?” Isus a răspuns: „împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi din lumea aceasta, oamenii mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar împărăția mea nu este aici”. Pilat l-a întrebat din nou: „Așadar, tu ești rege?” Isus i-a răspuns: „Da, sunt rege! Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubește adevărul ascultă glasul meu”.
Tânăr 3 –
Solemnitatea lui Cristos Rege poate fi o oportunitate de a aprofunda un adevăr esențial al credinței noastre și de a reevalua conținutul acestei regalității, în contextul relației om – Biserică, om – spiritualitate. Cristos este rege pentru a crea din noi un popor regal, liber față de orice formă a sclaviei omului, pentru a consolida acest popor, pentru a ne descoperi noi resurse, pentru a ne îmbogăți purificându-ne, înălțându-ne…
În ultima duminică a anului liturgic, suntem invitați să-l celebrăm pe Isus ca rege. Concluzia întregii istorii va fi împărăția veșnică și definitivă a lui Cristos.
În pasajul evanghelic, Isus se află într-o situație umilitoare, aceea de acuzat în fața puterii romane. El a fost arestat, legat, insultat, acuzat și prezentat lui Pilat ca unul care aspiră la puterea politică, în călitate de așa-zis rege al evreilor.
Aceasta este o situație foarte ciudată, scandaloasa, dar care se repetă de multe ori în istoria omenirii.
Oamenii foarte generoși, care se angajează în a face binele altora, de multe ori sunt criticați și acuzați, ba chiar condamnați, interpretându-li-se eronat volunta riatul. însă de câte ori nu l-am așezat și noi pe Dumnezeu în fața judecății noastre, acuzându-1 și condam- nându-1 pe nedrept…
„Împărăția mea nu este din lumea aceasta”. Este clar că Isus nu are nicio ambiție politică. După înmulțirea pâinilor, oamenii, entuziasmați de minunea înfăptuită, au vrut să îl facă împărat, pentru ca el să răstoarne puterea romană în Palestina și, prin urmare, să stabilească un nou regat politic și acesta să fie considerat ca împărăția lui Dumnezeu.
Dar Isus știa că împărăția lui Dumnezeu este de natură diferită, nu se poate baza pe arme și violență. Atunci el s-a retras pe munte, să se roage singur, lăsând mulțimea dezamăgită.
Acum, în fața lui Pilat, se constată că, în Ghetsemani, ucenicii săi nu au luptat toți înverșunați, așa cum fac gărzile de corp a unui Vip pentru a-1 apăra, pentru ca el să nu fie prins, dar Isus clarifică situația: „Dacă ar fi împărăția mea din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca eu să nu fiu predat pe mâna iudeilor”.
Vedem totuși în Evanghelie că până și ucenicii se așteptau la o altfel de domnie a lui Isus pe pământ, stabilită și apărată cu arma. în Ghetsemani, Petru a scos sabia de teamă și a început lupta, dar Isus îl oprește.
El nu a dorit să fie apărat cu arme, ci să împlinească voia Tatălui, stabilind împărăția divină, nu prin forța armelor, ci prin intermediul celei mai mari generozități, prin darul vieții sale.
Împărăția lui Dumnezeu este o împărăție complet diferită de cea pământeană, politică.
Surprins de ceea ce spune Isus, Pilat conchide: „Deci, ești un rege?”
Un rege de un alt tip, totuși un rege. Isus răspunde afirmativ: „Tu spui că eu sunt un rege”, lăsându-i astfel lui Pilat libertatea de a infirma sau confirma regalitatea sa.
Puterea politică nu este singurul tip de putere, ne arată Dumnezeu astăzi. Există o putere mult mai valoroasă și mai mare, care nu se realizează prin mijloace sociale sau politice. Isus pentru asta a venit în lume.
Să ne arate că se poate domni cu puterea iubirii.
*Scurt moment de tăcere….
Copil 4 –
A fost odată un fir de iarbă necăjit, necăjit…
– Cine te-a supărat, firule? îl întrebă mama Iarbă, mângându-i încet trupul firav.
– Eu m-am supărat, răspunse el, sucindu-se și răsucindu-se pe loc.
M-am supărat pentru că nu sunt roșu.
Iarba începu să râdă, acoperită de clipocitul apei în care fiul său își văzu pentru prima oară culoarea.
– Și de ce, mă rog, ai fi vrut să fii tocmai roșu? îl întrebă ea atunci, dornică să afle.
– Pentru că am auzit că roșul e culoarea iubirii, și e cea mai vie.
Și dacă te îmbraci în culoarea asta nu treci așa de neobservat ca mine.
Atunci mama Iarbă se vorbi cu o sfeclă să rezolve împreună problema.
Fericit că dorința i-a fost îndeplinită de Doamnă Sfeclă, care n-a stat prea mult pe gânduri, firul se aplecă deasupra apei:
– Ești frumos, spuse apa, dar nu mai semeni cu tine.
O broască îl zgândări și ea:
– Oaaa…., te observ, dar nu te recunosc.
Atunci firul se necăji și mai tare. Roșul ăsta nu îl ajuta deloc să iubească pe cine îl supăra. Și dori să fie galben.
Mama Iarbă, neavând încotro, bătu la ușa Domnului Șofran, pe care îl găsi în toane bune, aplecat peste o eprubetă. Galben din cap până în picioare, firul de iarbă se oglindi iar în apa foarte sinceră:
– Ce te-ai ofilit așa? îi spuse ea.
– Nu m-am ofilit, sunt galben ca o rază de soare.
– Oaaa…, veni și broasca, privind printre degetele răsfirate cu care își acoperi ochii bulbucați… La soare mă pot uita, dar la tine ba!
Atunci firul de iarbă se spălă și de galben, gândindu-se că albastrul e culoarea lui preferată.
Mama ca mama, plină de răbdare și de înțelegere, se urcă pe treptele unui rug în vârful căruia se bronza ultima mură.
Și aceasta fu dispusă, în schimbul unei dulci sărutări de copil, să-l mânjească puțin. Numai puțin, cât să devină tot albastru.
– Cât de frumos sunt! zise el atunci primul, căutând aprobare în ochii adânci ai apei.
– Dar de ce nu te văd? zise ea, plină la ora aceea doar de albastrul văzduhului.
– Oaaa…, sări și broasca de colo, mirată. Cerule… câte pot să-i treacă unui fir de iarbă prin cap!
Descurajat, firul de iarbă privi în jur. S-ar fi tăvălit prin cenușă, ba nu, prin cărbune, numai ca să se asorteze cu tristețea ce-l făcea să-și simtă sufletul negru. Când, deodată, îi veni ideea salvatoare, care îl umplu de bucurie, de dragoste și de viață:
– Știu: o să fiu Verde!
*scurtă pauză de tăcere…
Cântec:
Tânăr 4 –
Să ne întrebăm acum: dacă Isus ar fi pus astăzi în fața noastră, l-am recunoaște ca rege al nostru? Sau am fi revoltați de prezența lui care atentează la prezența celorlalți regi pe care îi avem?
Dacă el este regele meu, care ar fi ritualul încoronării lui ca rege peste sufletul meu? Ce-i pun pe cap drept coroană? îi împing tot mai adânc spinii în cap sau îi aduc cununi de lauri și de mulțumire pentru tot ce face pentru mine?
Îl îmbrac în haina de purpură a indiferenței, așa cum au făcut soldații, sau cu credința și dragostea mea?
Îi ofer eu oare tronul inimii mele sau îl urc pe crucea păcatelor mele? Ajută-ne, Doamne, să te mărturisim ca rege al sufletelor noastre, iar ele să devină cetăți cucerite și locuite de tine.
Iartă-ne pentru atâtea momente în care punem la îndoială regalitatea ta, cerându-ți dovezi așa cum a făcut și Satana în pustiu, ispitindu-te („Căci el va porunci îngerilor săi să te păzească în toate căile tale; .și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră”), sau ca oamenii de sub cruce care te batjocoreau…
Învață-ne regulile Jocului vieții”, pentru ca, în mutările noastre, să nu fim surprinși de vreun „șah mat” care să-ți blocheze ție, ca rege al nostru, mișcările ce
ne-ar salva.
Tatăl nostru…, Bucură-te, Marie…, Slavă Tatălui…
*Scurt moment de tăcere….
Copil 5 –
Doamne, suntem prezenți în Casa Ta, am răspuns la a ta chemare pentru a ne uni în credință. Ne-am adunat cu toții pentru a-ți oferi inima noastră curată în dar. Îți încredințăm copilăria noastră pentru că știm că vei avea grijă de ea și că ne vei îndruma pe calea cea dreaptă. Îți mulțumim pentru viața pe care ne-ai oferit-o, pentru familie și prieteni. Ne-am adunat deci pentru a te adora, pentru a ne apropia de tine și pentru a-ți pătrunde în inimă. Îți spunem cu sinceritate că ești totul pentru noi și că fără tine suntem neputincioși. Te rugăm dă-ne curaj să mergem mai departe, dă-ne credință și putere ca să luptăm în viața de zi cu zi. Îți mulțumim că ești mereu aproape de noi și că ne asculți. Amin.
Pr. Tatăl Nostru…., Bucură-te Marie…, Slavă Tatălui….
*scurtă pauză de tăcere…
Cântec: Tu ești viața noastră…
Tânăr 5 –
Semnele regalității lui Cristos
- Ieslea cu paie: Un rege din această lume are un tron; primul tron al lui Isus a fost o iesle. Isuse, ai început să te arăți ca rege printre cei din urmă, dar lăsându-te contemplat într-o iesle săracă, poate că voiai și să ne faci să înțelegem, chiar mai înainte de a fi capabil să vorbești, că te vei face hrană pentru noi.
- Copiii: Suveranilor acestei lumi le place să se înconjoare de consilieri isteți și adulatori. „Adevăr vă spun, dacă nu vă veți converti și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor”. Iată consilierii și supușii de care îi plăcea lui Isus să fie înconjurat, iată modelele pentru intrarea în împărăția cerurilor.
- Un lighean și un ștergar: Isus este un rege care „nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu”, ci și-a arătat măreția „luând firea sclavului”. El a spălat picioarele ucenicilor, arătând că nu este un rege ce dorește a fî slujit, ci care slujește, oferindu-ne cel mai frumos exemplu de urmat.
- Un toiag de păstor (din trestie): Un sceptru regal este greu și puțin manevrabil pentru un rege-păs- tor. Iată sceptrul preferat de Isus, folositor în căutarea anevoioasă a fraților rătăciți, singurul sceptru primit din partea noastră, a oamenilor, în torturile pătimirii sale.
- Coroana de spini: Coroana este simbolul cel mai înalt al regalității. Medaliile și ornamentele care împodobesc uniformele militare, aurul și pietrele prețioase care împodobesc coroanele regilor din această lume constituie simbolurile unei întreceri în a arăta cu mândrie propria condiție de dominare. Nu și pentru tine, Isuse. Tu ești un rege care ai lăsat să fie împodobit trupul tău cu răni și capul tău cu spini. Tu ești un rege care „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce”, deoarece nu ai venit pentru a te face admirat… ci pentru a sluji.
- Crucea: Iată ultimul tău tron pământesc, rege ascultător – un tron de lemn și cuie. Iată catedra ta cea mai înaltă, învățătorule bun – cea a durerii. Semn al ascultării totale a voinței Tatălui și al iubirii necondiționate fată de frați.
- Giulgiul: Părăsit, gol, în mormânt, reprezintă ultimul văl care ascunde regalitatea ta mesianică de ochii noștri, dar reprezintă și victoria asupra ultimului dușman pe care l-ai învins: moartea.
Se găsesc oare și în mine semne ale regalității lui Cristos?
Poate vreau să fiu chiar eu iesle de paie… Să sălășluiască adânc în mine… Poate coroana… însă nu de spini… Poate vreo năframă pe care să-și lase impregnat chipul regal… Sau poate vreau să înlocuiesc crucea cu inima mea…
Pr. Tatăl nostru…, Bucură-te, Marie…, Slavă Tatălui…
*Scurt moment de tăcere….
Copil 6 –
Împărăția lui Cristos nu este din lumea aceasta.
Împărăția lui Cristos nu este mâncare și băutură.
Împărăția lui Cristos nu stă în vorbe.
Este o împărăție veșnică și universală.
Este o împărăție a adevărului și a vieții.
Este o împărăție a sfințeniei și a harului.
Este o împărăție a dreptății și a iubirii.
Este o împărăție a păcii. Este o împărăție unică.
Cristos este un alt fel de rege!
El este rege pentru un alt fel de împărăție.
Impărăția Lui este în noi, lângă noi și în veșnicie!
Adevărul ne ajută să intrăm în Împărăția Regelui Cristos.
Pacea ne ajută să cucerim Împărăția Regelui Cristos.
Iubirea ne ajută să rămânem pe veci în Împărăția Regelui Cristos.
În această împărăție, creștinul este chemat să-L cunoască pe Regele Cristos.
În această împărăție, creștinul este învățat să-L iubească pe Regele Cristos.
În această împărăție, creștinul este invitat să-L slujească pe Regele Cristos.
Pr: I-a zis deci Pilat: Așadar Tu ești rege?
Isus i-a răspuns: Da, sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume ca să dau mărturie despre adevăr.
Oricine este din adevăr ascultă glasul meu” (In 18,37).
Tatăl Nostru…., Bucură-te Marie…, Slavă Tatălui….
Tânăr 6 –
Regele meu
Biblia spune că regele meu este regele evreilor, regele lui Israel, regele dreptății, regele veacurilor, regele cerurilor, regele gloriei,
regele regilor și Domnul Domnilor.
El este regele meu.
Mă întreb dacă îl cunoști!
Regele meu e suveran
Nimeni nu poate măsura dragostea lui nemărginită.
Este necurmat de puternic, statornic pe vecie, pe deplin sincer
E nemărginit în har, domnește cu putere, imparțial de milos,
Îl cunoașteți?
El este cel mai mare fenomen care a trecut vreodată
orizontul acestei lumi.
Este Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul păcătosului.
Punctul central al civilizației.
Este de neegalat. Fără precedent
Cea mai înaltă idee din literatură.
Cea mai mare personalitate în filozofie.
Este doctrina fundamentală a teologiei adevărate.
E singurul calificat să fie mântuitor autosuficient.
Mă întreb dacă îl cunoști astăzi.
El dă tărie celui slab. E aproape și mântuiește.
El simpatizează și salvează,
Întărește și susține. Păzește și conduce
Vindecă bolnavii. Curăță lepra.
Iartă păcătoșii. Șterge datoriile.
Eliberează captivii. Apără pe cei slabi.
Binecuvântează tinerii.
Slujește celui nefericit. Are grijă de cei bătrâni.
Răsplătește pe cei conștiincioși.
Dă frumusețe celor smeriți.
Mă întreb dacă îl cunoști.
Este cheia cunoașterii. Izvorul înțelepciunii.
Ușa către eliberare.
Cărarea către pace.
Drumul sfințeniei și poarta către glorie.
Tu îl cunoști?
Viața lui este de neîntrecut.
Bunătatea sa este fără limită
Mila sa este veșnică. Dragostea lui nu se schimbă.
Cuvântul său este îndeajuns.
Harul lui este suficient.
Domnia sa e dreaptă și jugul său este ușor.
Povara sa nu este grea.
Aș vrea să ți-l pot descrie,
dar e de nedescris, greu de înțeles.
Invincibil. Irezistibil. Nu ti-l poți scoate din minte.
Nu îl poți pierde.
Nu poți să-l depășești și nu poți trăi fără el.
Fariseii nu l-au suferit, dar au aflat că nu-1 pot opri. Pilat nu a găsit nicio vină în el.
Irod nu l-a putut ucide.
Moartea nu l-a putut birui
și mormântul nu l-a putut ține.
Acesta este regele meu. Da, regele meu!
El să fie și regele nostru în veci de veci. Amin.
Tatăl nostru…, Bucură-te, Marie…, Slavă Tatălui…
Rugăciunea finală
Îți mulțumesc, Doamne, că astăzi și ieri și întotdeauna, vom trăi susținuți de harul tău. Îți mulțumesc, Doamne, pentru planeta în care trăim, pentru pâine, pentru lumină și pentru oamenii din jurul nostru. Îți mulțumim pentru că trăim acum dincolo de sacrificii, plini de bucurie și te rugăm ca nici viitorul să nu poată să ne despartă de iubirea Ta Isuse, care din dragoste pentru noi, oamenii și pentru întregul pământ te-ai dăruit pentru noi. Doamne, Tu nu ești un Dumnezeu al morților, dar al celor vii. Dă-ne binecuvântarea Ta căci suntem opera mâinilor Tale! Susține-ne în viață, primește-ne după moarte în împărăția Ta și transformă-ne mereu cu iubirea Ta! Dacă anumite lucruri în viață de Tine ne vor îndepărta, de Tine să ne apropii tot mai mult! Amin
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
Cântec final:
