Mt 18,12-14
Parabola oii regăsite
Care este semnificația parabolei lui Isus asupra oii regăsite? Păstori în mod normal își numărau mereu oile la finalul fiecărei zile pentru a fi siguri că le au pe toate. Din moment ce oaia prin natura ei este un animal foarte social, o oaie izolată putea deveni cu ușurință dezorientată și foarte nervoasă. Și am văzut cum durerea păstorului și anxietatea lui este preschimbată în bucurie în momentul regăsirii oii pierdute și al readucerii ei în staul.
Cu alte cuvinte, Isus dorește să ne spună astăzi că Dumnezeu nu va înceta niciodată să îi caute pe acei oameni sau creștini care au fost pierduți din cauza păcatului. Dumnezeu nu neglijează niciodată pe nimeni din nici un motiv. El mereu se duce și redobândește ceea ce a fost pierdut. El ne caută mereu fiindcă ne iubește pe fiecare dintre noi atât de mult încât le riscă pe celelalte 99 de persoane bune doar pentru a ne găsi pe noi și pentru a ne aduce înapoi în turmă. De fapt, Dumnezeu nu riscă pe nimeni fiindcă adevărul e că noi suntem cei care ne-am îndepărtat de El. Sfântul apostol Paul prin citarea Psalmului 14 ne spune că: Toţi au rătăcit, împreună au ajuns nişte stricaţi. (Rom 3,12).
Însă întrebarea e cine e de vină pentru faptul că vreunul dintre noi a început să rătăcească sau că a părăsit turma, iar în cazul nostru, Biserica? Un lucru e clar că noi avem libertatea și voința de a alege să rămânem în Biserică sau să ne îndepărtăm de ea. Iar vina nu cade doar asupra persoanei în parte ci vina ar putea cădea și asupra Bisericii, adică asupra noastră a tuturor fiindcă cu toți suntem Biserica! Noi, Biserica, cei 99 rămași, am ajuns să nu mai trăim ca niște adevărați copii ai lui Dumnezeu. Am ajuns să permitem celorlalți de lângă noi să rătăcească și să piară. Și totuși, cel mai problematic și cel mai puțin important membru din Biserică, în ochii lui Dumnezeu, este cel mai vrednic, și contează enorm de mult.
Un alt motiv pentru care ceilalți rătăcesc sau părăsesc Biserica ar putea fi și din cauza caracterelor lor de mândrie și de șefie, a atitudinilor și a cuvintelor rele. Astfel această parabolă nu este doar despre păstor, care e Dumnezeu, ci este mai ales de fiecare dintre noi care a făcut pe vreo cineva să părăsească turma, Biserica. Așa că întrebarea e, ce avem de gând să facem acum?
Ceea ce va trebui să facem e să așteptăm și să ne pregătim pentru venirea Domnului de la finalul acestui timp al Adventului. Însă cum ne pregătim mai exact și mai concret pentru această venire a Domnului de Crăciun? Va trebui să fim creștini mai angajați. Iar asta fiindcă a fi angajat față de Cristos nu e un lucru plictisitor ci este sursa adevăratei fericirii. De exemplu, un sondaj ce a fost făcut de un jurnalist anume dintr-o altă țară. El spunea că mai puțin de 10% dintre oameni sunt creștini angajați mai profund în credință. Iar acești creștini mai angajați sunt de fapt, mult mai fericiți decât restul populației. Creștini angajați sunt mult mai dispuși să îi accepte pe cei din jur decât restul oamenilor; mult mai implicați în activități caritabile dar mai ales angajați pe deplin în rugăciune. Cu toate că mult mai mult de 10% din oameni dau mărturie că sunt creștini, de fapt foarte puțini dintre ei știu sau cunosc vreo ceva despre credința creștină motiv și pentru care nu se poartă diferit de cei care sunt ne-creștini. Ba mai mult, se pare că sistemul de cateheză și orele de religie din țară nu par să funcționeze deloc. De ce? Tocmai din cauza faptului că cei care sunt puși să se ocupe de ele nu sunt creștini angajați și dedicați față de Cristos.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra acestor cuvinte ce provin de la Billy Graham. Acesta spusese, Atunci când bogăția este pierdută, nimic nu se pierde; când sănătatea este pierdută, ceva se pierde; când caracterul este pierdut, totul e pierdut. Amin
