Is 9, 1-3.5-6
Tit 2, 11-14
Lc 2, 1-14
Isus în mijlocul haosului
Când Maria și Iosif au pornit în acea călătorie cel mai probabil ei credeau că vor găsi în Betleem cazare în acele hanuri speciale pentru călători după cum am putut auzi în textul evangheliei din această noapte (vv.4-5). Din moment ce ei nu au avut la dispoziție, asemenea nouă, Booking sau Trivago sau altele asemenea, ei nici nu au avut posibilitatea de a rezerva dinainte ci doar atunci când soseau acolo, motiv și pentru care nu au mai găsit unde să stea. Speranțele lor au fost risipite asemenea speranței multor oameni lumea de astăzi care se simt nevoiți să mai sărbătorească încă un Crăciun sub egida acestui virus de Covid. Probabil că Maria și Iosif s-au simțit izolați, asemenea multora dintre noi și de acest Crăciun. Singurele persoane din apropierea lor din acea noapte erau niște muncitori locali esențiali, adică păstori (v.8). Însă toată situația lor s-a agravat considerabil după ce Isus s-a născut, fiindcă a apărut pericolul și amenințarea morții din moment ce vizita celor patru magi de la răsărit au stârnit gelozia regelui Irod (Mt 2). Prin urmare, primul Crăciun pentru Maria și Iosif a inclus printre altele, planuri ruinate, izolare, pericol și amenințarea cu moartea. Iar dacă stăm să ne gândim nu e cu nimic diferit de Crăciunul pe care suntem nevoiți să îl celebrăm din nou și în acest an.
Însă în mijlocul acestui haos al primului Crăciun era Isus. În mijlocul haosului acestui Crăciun din acest an este Isus. Tot ceea ce sper e ca noi să îl ținem mereu chiar acolo în mijlocul Crăciunului și să nu ajungem să îl dăm deoparte din cauza acestui haos provocat de Covid. Un copil mic mereu aduce un zâmbet pe fața celor din jurul lui. Întâlnirea cu un copil mic este un adevărat moment cald, blând și gingaș. Așa că întrebarea e, ne putem noi deschide inimile pentru a permite căldurii, gingășiei și blândeții pruncului Isus să pătrundă în inimile noastre? Oameni vorbesc în acesta perioadă în mod deosebit de noile promisiuni și planuri la care se vor angaja odată cu intrarea în Noul An. Însă dacă Isus nu a fost centrul vieții noastre sau nu ne-am rugat destul atunci oare nu ar trebui să facem o astfel de promisiune de a-l face pe Isus centrul vieții noastre și de a a-l ține mereu acolo prin a ne ruga zi de zi? Oare cel mai bun cadou pe care noi îl putem oferi lui Isus de acest Crăciun nu e acela de a petrece timp zi de zi cu el? Ar fi o adevărată irosire de timp să refuzăm să îl cunoaștem pe Domnul mai bine ci să rămânem la acest nivel la care ne aflăm acum, adică la întâlnirea Domnului abia în momentul morții noastre. De ce să ne irosim viața cu ceea ce e trecător în loc să ne axăm pe ceea ce ține pentru totdeauna? De fiecare dată când ne rugăm, fiecare moment pe care îl petrecem cu Isus, va dura pentru totdeauna. Cu toți știm că ajunge să cunoaștem alți oameni mai bine prin a petrece timp cu ei. De aceea acum mai mult ca niciodată va trebui să îl cunoaștem pe Isus prin a petrece timp cu el. Va putea oare acest Crăciun să schimbe cursul istoriei vieții noastre?
Armistițiul de Crăciun după cum este numit oficial, a fost un armistițiu neoficial care sa răspândit pe întregul front de vest din timpul primului război mondial, în tranșeele din care se luptau, dintre germani și armatele franceze, britanice în decembrie 1914. Totul a început cu soldați germani care au început să cânte colinde de Crăciun urmând ca imediat după aceea și partea opusă să se joace fotbal prietenește în „Ţara Nimănui” (No Man’s Land) urmând ca apoi să facă poze împreună cu aparatele personale de fotografiat. Încă din prima parte a lui ianuarie 1915 acele fotografii au început să fie publicate în ziare spre uimirea și necredința tuturor. Nașterea lui Isus a schimbat cursul istoriei în decembrie 1914. Armistițiul de Crăciun nu a mai avut loc în celelalte trei Crăciunuri de pe durata primului război mondial fiindcă nu dădea bine ca soldați din taberele opuse să celebreze crăciunul împreună.
Astăzi, când celebrăm nașterea pruncului Isus, și noi avem ocazia de a permite nașterii lui Isus să schimbe cursul istoriei asta dacă nu ne e prea rușine să îl lăsăm pe Isus să fie cel care ne îndrumă și ne conduce. Dacă Isus nu a fost centrul vieții noastre sau nu ne-am rugat destul atunci vom putea noi să petrecem timp cu Isus zi de zi ca și cadoul al nostru de Crăciun pentru pruncușorul Isus? Amin
