Mt 2,13-18
Fuga în Egipt
Astăzi celebrăm solemnitatea pruncilor nevinovați, solemnitate ce comemorează masacrul asupra pruncilor de parte bărbătească, de la doi ani în jos, din cauza geloziei și nesiguranței regelui Irod care auzise despre acest nou rege ce s-a născut. El a crezut că toți erau o amenințare constantă la tronul său și că toți cei din jurul sau vor să îl detroneze. Acesta a fost și motivul pentru care și-a ucis propria soție, Mariame, cei doi fii ai săi, bunicul și mama. Henri Daniel Rops, în cartea sa intitulată Isus în timpul său, a spus că în acești ultimi ani ai săi, Irod a suferit de arterioscleroză. Că avea parte de dureri foarte mari, atât pe plan fizic cât și psihic. Această durere mare i-a alterat capacitatea de a gândi. În agonia morții sale, a ordonat acest masacru al comunității evreiești pentru a se asigura că nu se vor vărsa lacrimi pe mormântul său.
În momentul în care Irod a realizat că cei trei magi aveau să nu se mai întoarcă la el acesta a devenit extrem de furios. În această furie a lui a dat porunca ca fiecare copil de parte bărbătească din Betleem, de la vârsta de doi ani sau mai puțin, precum și cei din vecinătatea Betleemului să fie uciși. Aceste victime nevinovate erau adevărata floare și primele roade ale legiunii de martiri a Mântuitorului, cei care au triumfat asupra lumii fără ca măcar să cunoască sau să experimenteze pericolele ei.
Această solemnitate ne face pe toți, să ne gândim la milioanele de copii ce suferă și sunt masacrați prin numeroasele forme de violență ce le amenință viețile, demnitatea și dreptul la educație, dar mai ales la viață, ascunse sub forma unor legi ce permit avortul, care este o crimă abominabilă, sau pruncii căzuți victime ale neglijenței parentale sau munca copiilor și toate celelalte forme de abuz. Toate acestea strigă la cer după răzbunare. Aceste forme de violență și abuz ne arată chiar și astăzi că copii au parte de o mulțime de Irozi, de care să se teamă.
Să nu uităm niciodată că copii sunt daruri minunate de la Dumnezeu. Ei sunt daruri minunate datorită acelui simț al lor de uimire și a atitudinii lor simple care e o adevărată sursă de inspirație. În continuare aș dori să vă relatez o scurtă povestioară despre un copil de patru anișor care a fost dus la un pediatru pentru un control de rutină. În timp ce doctorul se uita în urechea fetiței cu un otoscop acesta a întrebat-o, Crezi că voi găsi aici un puișor? Fetița a rămas tăcută. Apoi doctorul a luat un depresor de limbă pentru a privi în gâtul fetiței. După care a întrebat-o, Crezi că voi găsi un monstru aici? Și din nou fetița a rămas tăcută și în liniște. Apoi doctorul a pus un stetoscop la pieptul ei. În timp ce îi asculta bătăile inimii, a întrebat-o iar pe fetiță, Crezi că îl voi găsi aici pe ursulețul Barney?
Nu! A răspuns fetița. Isus este în inima mea. Ursulețul Barney e pe pantaloni mei.
Copii ocupă un loc deosebit în inima lui Isus. În momentul în care discipolii începuse să îi alunge, Isus s-a ridicat și a făcut exact opusul. El i-a lăsat să vină și i-a primit cum se cuvine. Apoi le-a spus, „Adevăr vă spun, dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. Așadar, cine se va umili asemenea acestui copil acela va fi cel mai mare în împărăția cerurilor. Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceștia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării (Mt 18, 3-6).
Ceea ce va trebui noi să facem astăzi, e să fim umili și onești și să fim recunoscători pentru faptul că avem privilegiul de a fi liberi să îl cinstim și să ne rugăm lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc. Amin
